Informatii utile! Curiozitati si stiri din intreaga lume.

NOSTRADAMUS A FOST ÎN MOD INTEŢIONAT IMPRECIS

in Curiozitati

De-a lungul secolelor, oamenii s-au plâns de stilul obscure şi alambicat al lui Nostradamus spunând că scria într-un amestec de franceză şi italiană, de greacă şi latină. E adevărat, dar avea un motiv important pentru a acţiona astfel. În acel timp Biserica era foarte puternică în Europa. Dacă nu ar fi amestecat în mod deliberat ordinea profeţiilor şi dacă nu şi-ar fi ales cu grijă cuvintele ar fi putut fi acuzat de magie. Trebuie să ne amintim că în secolul al XVI-lea urmărirea pe cale judiciară era departe de a fi ceea ce este astăzi. Cu siguranţă, Nostradamus n-ar fi avut un proces echitabil. Simplul fapt de a fi acuzat era de ajuns pentru a fi condamnat. Condamnat, ar fi trebuit să suporte orice formă de tortură care l-ar fi făcut să mărturisească. Ar fi urmat moartea, fie sub tortură, fie prin spânzurare.

Nostradamus avea şi un alt motiv pentru a fi obscur. Avea un talent pentru crearea de imagini. Adora să se joace cu cuvintele. Făcea anagrame. Dacă în acel timp ar fi existat cuvinte încruţişate Nostradamus ar fi fost neîntrecut.

Când vorbea despre Anglia, o numea Neptun sau Insule, uneori Anglia sau Marea Britanie. Adeseori vorbea despre o ţară numind unul dintre oraşe, precum Veneţia, Geneva, Angoumois sau Dniepr.

Pe Hitler l-a numit “Hister”. Numele lui Naopoleon a fost încurcat devenind Pan Nay Loron  (Napoleon Roy), Cromwell a fost prezent sub anagrama numelui său, Old Noll. America era “Occident”, Biserica din Roma era Barca de Pescuit.

Despre Revoluţia franceză a scris: Soţul despărţit va purta o mitră / Reînceput conflictul se va întinde sub ţiglă / De cinci sute un trădător va fi numit Narbonne / Şi gărzile din Saulce pe butoaie de ulei.

E felul în care Nostradamus deghiza ceea ce vroia să spună cu adevărat şi pentru erudiţii care cunosc bine Revoluţia franceză totul se află aici, cuprins în aceste patru versuri. Tot ceea ce ne trebuie e să găsim interceptarea exactă.

De exemplu, Ludovic al XVI-lea a fost despărţit de Maria-Antoaneta şi cei care l-au arestat l-au obligat să poarte bonetă frigiană sau mitră. Aceasta a avut loc după întoarcerea de la Verennes, unde fusese arestată familia regală.

Două luni mai târziu izbucni o bătălie la fabrica de ţiglă de la Tuilleries. Cauza acesteia a fost rezistenţa a cinci sute de bărbati din Garda elveţiană a regelui.

Până aici Nostradamus a fost cât se poate de précis. Cele două versuri şi jumătate arată că soţul a fost despărţit şi că purta o mitră. S-a întors de la Verennes şi un conflict s-a întins asupra fabricii de la Tuilleries. Cauza erau într-adevăr cei cinci sute din garda elveţiană.

Şi trădătorul Narbonne? În realitate era contele de Narbonne, ministrul de război, Ludovic al XVI-lea l-a revocat deoarece îl bănuia de trădare.

Ultimul vers, “Şi gărzile din Saulce pe butoaie de ulei”, este de asemenea clar pentru cei care cunosc istoria Franţei. Sualce era primarul din Verennes. Avea un magazin şi cel care a arestat familia regală, Maria-Antoaneta fiind găsită printre butoaiele cu ulei din magazine.

Nostradamus avea mare grijă să-şi deghizeze catrenele. Făcea în aşa fel încât ştanţele să fie lizibile, dar sensul să rămână vag. Într-o zi i-a scris regelui Henric al II-lea: “Dar unii pot spune că a înţelege rima e la fel de uşor ca bună ziua, însa sensul este mai greu de priceput”. În aceeaşi scrisoare, puţin mai departe adăuga că: ar fi putut fixa în fiecare catren momentul exact când ele (evenimentele) urmau să se petreacă, dar că acestea nu ar fi fost pe placul tuturor, iar interpretarea lor mai puţin.

În prefaţa la Centuriile sale a scris: “Dacă aş veni să vorbesc despre ceea ce se va întâmpla în viitor, cei din regat, sectă, oameni ai religiei şi ai credinţei ar găsi acest lucru atât de puţin în acord cu ideile lor meschine încât ar ajunge să condamne ceea ce secolele viitoare vor cunoaste şi le vor înţelege ca fiind adevărate”.

Cum totdeauna erau prea puţini în conformitate cu lumea tradiţionala, a fost ogligat: “să arate în fraze obscure şi complicate lucrurile viitoare, chiar cele mai urgente aşa cum le percepeam, oricare ar fi fost schimbările, în aşa fel încât să nu scandalizeze înţelegerea lor firavă şi să scriu fiecare lucru într-o formă mai degrabă vagă decat profetică în mod clar”.

REGALITATEA A CREZUT ÎN NOSTRADAMUS

Renumele profetului s-a dus în toată Franţa şi în toată Europa cu o viteză extraordinară. Şi aceasta graţie profetiilor, care erau incomplete acoperind trei centurii şi o parte din a patra. Nu trebuie să uitam că în acel timp cărţile erau foarte scumpe şi că nu erau publicate decât pentru bogaţi. Cea mai mare parte a populaţiei era analfabetă.

În 1555, Profetiile au făcut mare vâlvă la curtea regală a Franţei. Familia regală era stupefiată, mai ales regina Caterina de Medicis. Ea se interesa de ştiinţele oculte şi îi plăcea să se înconjoare de un număr mare de magicieni, ghicitori şi astrologi. O parte din curteni erau nemultumiţi de Nostradamus deoarece prezisese moartea regelui.

Totuşi, regina trimisese după Nostradamus şi el porni spre Paris la 14 iulie 1556. În mod normal călătoria ar fi durat opt săptămâni, dar regina îi dăruise cai odihniţi în diferite etape aşa încât ajunsese în orasul Lumină la 15 august.

A luat o cameră la hotelul St. Michel şi nici nu se instala bine că regina îl şi chema. Era neliniştită din cauza prezicerii morţii soţului său.

MOARTEA LUI HENRIC AL II-LEA AL FRANŢEI

Catrenul care o tulburase atât de mult pe Caterina de Medicis era formulat astfel: Leul tânăr îl va învinge pe cel bătrân / Într-o luptă singuratică pe câmp / Îi va străpunge ochiul într-o cuşcă aurită / Două răni venind dintr-una singură şi va muri de o moarte crudă.

Evenimentul s-a produs exact aşa cum l-a descris Nostradamus. Henric al II-lea a provocat la lupta un tânăr cavaler scoţian în timpul unui turneu organizat în cinstea căsătoriei surorii sale. Tânărul scoţian era contele Montgomery. Henric fusese deja prevenit să nu se încăpăţâneze să lupte, dar el a hotărât să-şi sfideze destinul. Henric al II-lea şi tânărul său adversar purtau amândoi pe armură emblema leului.

Cei doi cai s-au lovit cu putere. Fu o scurtă agitaţie. Contele nu avea inimă să se bată, dat fiind faptul că adversarul său era cu mult mai bătrân decât el. Dădu o lovitura slabă de lance. Vârful abia dacă zgârie gâtul Regelui. Dar lancea fu deviată de arma lui Henric al II-lea, ea declanşă deschiderea vizierei de protecţie a coifului de aur al lui Henric şi vârful lancei îi străpunse ochiul şi răni creierul.

Henric al II-lea o mai duse câteva ore pradă unei cumplite agonii, murind de o moarte crudă.

PS: Contele Montgomery se numea el însuşi Leul cel tânăr.

PREZICERI ÎNTRISTĂTOARE

La început, când Nostradamus sosi la Paris din Ordinul Caterinei de Medicis, avură o discuţie particulară care dură două ore. Nu se ştie despre ce au vorbit, dar regina era neliniştită cu privire la soarta fiilor ei. Profetul nu-i spusese nimic din cele ce ar fi întristat-o, căci dacă ar fi povestit cu adevărat ce îi aştepta cu siguranţă că şi-ar fi lăsat capul acolo.

Prezise că vor muri tineri. Ceea ce s-a şi întâmplat. Dar nu i-a dat vestea reginei. Ea i-a spus că cei trei prinţi vor deveni regi. Îi văzuse pe acelaşi tron, dar nu i-a dezvăluit reginei acest detaliu căci aceasta însemna că primii doi fii ar fi avut o domnie scurtă.

Toate prezicerile s-au realizat, dar după moartea profetului. Iată prima din trei: Fiul cel mare lasă / O văduvă fără copii şi două insule în conflict / Şi moare înainte de a împlini optsprezece ani la o vârstă neştiutoare, / Fratele cel mic va fi logodit la o vârstă încă şi mai fragedă.

Din istorie se ştie că fiul cel mare era Francois II, care a fost căsătorit o perioadă foarte scurtă cu Maria Stuart. A murit cu şase săptămâni înainte de a împlini optsprezece ani. Văduva sa, neavând copii, s-a întors în Scoţia unde a intrat în conflict cu Regina Elisabeta din cauza celor două regate insulare ale lor.

Al doilea catren spune: Regele sălbatic, când va fi încercat / Cu mâna sa pătată de sânge focul, fierul şi loviturile / Întregul popor va fi îngrozit / Văzându-i pe cei mari spânzuraţi de mâini şi de picioare.

Incă o dată profetul a văzut bine. Acest catren îl descria pe cel de-al doilea fiu care a domnit, Carol al IX-lea. Avea doar 11 ani când a fost logodit. Totuşi a fost cu adevărat un “rege sălbatic”, căci el a fost instigatorul masacrului din noaptea Sf. Bartolomeu, când mii de protestanţi au fost ucişi şi spânzuraţi de picioare. Era atât de însetat de sânge încât se aşezase la o fereastră a palatului şi se amuza trăgând la întâmplare în victimele spânzurate încă de picioare.

Cel de-al treilea frate care a urcat pe tron a fost Henric al III-lea. Într-un poem de trei versuri, Nostradamus a prezis nu numai asasinatul regelui, dar a dezvăluit şi numele asasinului: Un rege moare secerat de mâna unui tânăr, / Trei fraţi au pierit, aceasta moarte îl ia pe ultimul, Cel de două ori rege moare de mâna lui Clement, asasinat!

După 35 de ani de la publicarea acestor versuri, Henric al III-lea a primit o lovitură de pumnal fatală de la un tânăr călugăr numit Clement, prenumele Jacques.

Şi expresia “de două ori rege” era adevărată. Henric al III-lea a stat pentru foarte puţin timp pe tronul Poloniei înainte de a deveni rege al Franţei.

GLOBURI DE FOC DEASUPRA PARISULUI ÎN 1556

Profeţiile lui Nostradamus s-au răspândit în Paris in timpul şederii sale în oraş. O vedea în mod regulat pe regină, îi citea horoscopul ei şi pe cel al demnitarilor regali. Totuşi, în aceeaşi perioadă, parizienii erau descumpăniţi şi cumva alarmaţi de lucrurile ciudate şi de globurile de foc pe care le vedeau pe cer. Se spunea că unele din aceste obiecte zburătoare planau deasupra palatului şi a altor clădiri ale guvernului.

Nostradamus n-avea de spus nimic în ceea ce le privea, cel puţin nimic care să fi fost înregistrat. În schimb, judecătorii din Paris aveau multe de spus. Pentru început, ei nu erau de acord cu profeţiile lugubre ale profetului. Acum prezenţa sa părea să atragă fenomene ciudate din lumea de dincolo. Poate că cei care îl “lăsaseră” aici făceau o anchetă despre fiul risipitor.

Marele profet a fost prevenit de un prieten despre intenţia judecătorilor din Paris de a-i pune întrebări incomode. A fost de ajuns pentru Nostradamus. Ştia ce înseamnă un astfel de interogatoriu. Decât să-şi lase capul la Paris, s-a grăbit să se întoarcă la Salon.

Aici îl aştepta o surpriză. A fost întâmpinat ca un erou. Sute de oameni îl aclamau pe străzi. A acceptat omagiul cu modestie, nerabdător să ajungă în biroul său de la ultimul etaj al casei sale.

Îşi petrecea timpul scriidu-şi Profeţiile şi făcând horoscopul distinşilor săi vizitatori. În 1564, Caterina de Medicis a pornit să facă o călătorie prin Franţa luandu-l cu ea pe cel de-al doilea fiu, Carol al IX-lea şi restul familiei.

O PROFEŢIE MISTERIOASĂ

Caterina se opri la Salon pentru a-l vedea pe Nostradamus. Acesta cină cu regina care i-a făcut o vizită acasă şi i-a admirat copiii. Îi dădu trei sute de coroane de aur şi-l numi medic curant al reginei, titlu însoţit de un salariu substanţial şi alte avantaje.

În timp ce regina se afla la Salon, profetul a remarcat un băiat din anturajul acesteia. Îi spusese Caterinei că i-ar place să examineze alunitele de pe corpul băiatului. Regina primi, dar băiatul refuză şi fugi. Era timid. În aceeaşi seara, Nostradamus a aşteptat ca băiatul să adoarmă şi a ridicat uşurel pătura după el. I-a examinat aluniţele. A doua zi i-a spus reginei că băiatul va deveni rege al Franţei. Caterina mai avea încă doi fii în viaţă aşa încât prezicerea nu părea că avea să se realizeze. Şi totuşi s-a adeverit. Băiatul era Henric de Navarre. Mai târziu deveni Henric al IV-lea.

MOARTEA LUI NOSTRADAMUS

Cu toate că toată viaţa s-a bucurat de o sănătate excelentă, în ultimii ani a suferit totuşi de gută. Când boala se transformă în hidropizie a ştiut că i se apropia ceasul. pe 17 iunie 1556 îşi făcu testamentul lăsând 3444 de coroane, plus toate celelalte bunuri ale sale soţiei şi copiilor săi.

Pe 1 iulie a cerut să i se aducă sfintele taine. Profetul îi spuse preotului înainte de plecare că n-o să-l mai vadă în viaţă. Era exact. A doua zi, Nostradamus fu găsit întins pe podea, între patul şi biroul său. Pare incredibil, dar el prezisese exact într-un catren felul cum va fi găsit: Întors din misiune, dar al regelui, ţinut în loc / Nu va mai face nimic, se va întoarce la Dumnezeu, / Prietenii mei apropiaţi şi cei din sângele meu / Mă vor găsi mort, între pat şi masa de lucru.


Loading...

Privacy Policy Settings

Mergi la SUS