Miezul de nuca, un energizant de exceptie

in Sanatate de

In toate zonele unde nucul este prezent, oamenii il considera cel mai fumos si mai impunator pom, admirandu-i talia inalta, coroana uriasa, ramurile puternice si frunzisul dens, de un verde sanatos. Apelativul de rege al tuturor pomilor a fost sustinut de marele savant Carl Linne, care i-a dat denumirea stiintifica de Juglans regia, de la cuvintele latine Jupiter (stapanul zeilor), glans – nuca si regia – regesc.

Se pare ca existenta nucului pe Terra se pierde in negura vremurilor. A fost prezent inainte de era glaciara, dupa care a rezistat numai in cateva zone de pe glob si anume in centrul si vestul Asiei, in cateva depresiuni din Peninsula Balcanica si din Peninusula Iberica. Timp de mii de ani s-au pastrat, pana in prezent, forme salbatice de nuc in Caucaz, Armenia, estul Turciei, nordul Iranului, Tibet, Afganistan, Pakistan si nordul Indiei. Primele livezi cultivate cu nuci au existat inca din Antichitate, mai ales in China, Japonia si India, de unde nucul a ajuns in Europa, prin intermediul romanilor. Treptat, s-a extins in toate tarile cu climat temperat si subtropical, atat in Europa (Franta, Spania, Serbia, Grecia, Romania, Ucraina Replublica Moldova), cat si in alte zone (SUA, China, Iran, India, Turcia, Egipt, Brazilia). In prezent, cele mai intensive culture de nuci exista in Franta (cu peste 20.000 de hectare in zona Perigord, pe valea Garonne si Grenoble) si mai ales in California (SUA) cu peste 100.000 de hectare de livezi cu soiuri selectionate.

CEI MAI MULTI NUCI CRESC IN OLTENIA. In Romania, nucul este cultivat in toata tara, de pe ses pana la altitudinea de 700-800 de metri, fie in nuceturi compacte, fie ca arbori izolati in camp deschis, livezi pomicole, vii, vatra satelor, pe marginea proprietatilor, a drumurilor si a cursurilor de apa. Patrunde adesea pana la baza versantilor de munte si in depresiuni intramontane. Principalele nucete si plantatii massive se gasesc in nordul Olteniei (Gorj, Valcea), in nordul Munteniei (Dambovita, Prahova) si in unele judete din Moldova (Bacau, Neamt, Suceava, Iasi). In stare salbaticita, creste prin paduri de foioase din zonele deluroase, mai frecvent in regiunile cu influente mediteraneene (Banat, vestul Olteniei si sud-vestul Transilvaniei). Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, existau in Romania 4,3 milioane de pomi, cu o productie de aproximativ 200.000 de tone de fructe. Din nefericire, goanna dupa lemn tare de nuc, care s-ar folosi pentru foc si pentru mobile, a declansat o furie a taierilor nechibzuite, desi nucul este un arbore protejat de stat printr-o lege speciala.

CONTINUT RIDICAT IN IOD. In maretia sa, nucul este un arbore singuratic, atat in mijlocul campului, pe marginea soselelor sau intr-un colt de gradina, preferand zona cea mai inalta, de unde domina imprejurimile. Asemenea zilelor de odinioara, nu accepta alti copaci sa rasara in jurul lui, cine ii calca teritoriul moare rapid. Datorita cantitatii mari de iod degajat de frunze, sub umbra nucului “nici iarba nu creste”, insectele si daunatorii sunt tinuti la distanta, iar oamenii evita odihna si relaxarea la umbra prea racoroasa a nucului. Numit popular nucar sau nuc-costeliv, este unul dintre cei mai impunatori arbori, cu o talie inalta, precum si unul dintre pomii cei mai longevivi (in medie 80-100 de ani), uneori ajungand la peste 450 de ami. De mentionat ca in Georgia exista un nuc vechi de peste 1000 de ani, iar in orasul Odessa se afla un trunchi de nuc petrificat cu varsta de peste 1.500 de ani.

NUCA, UN ALIMENT COMPLET

Organele vegetale folosite de la nuc sunt:

  • frunzele tinere fara petiol
  • flodrile mascule (matisori)
  • fructele verzi
  • coada fructelor la recoltare
  • fructele uscate

Continutul biochimic din organele nucului sunt foarte mult diversificatie, asigurand multiple utilizari in terapie medicala si in alimentatie.

Frunzele tinere contin: taninuri complexe, acizi organici, un principiu amar (juglandina), o oxinatochinona (juglona, hidrojuglona), inozitol, tirozina, clorofila, clorofila, pectine, ulei esential, vitamina C, iod legat organic, saruri minerale.

Coaja fructelor verzi contine: taninuri catehinice, flavone, leucoantociani, naftochinone, acizi organici. Continutul ridicat de substante tarante (de tipul acizilor galic si egalic) permite folosirea la tabacitul pieilor. Alte calcule arata ca un kg de coaja verde contine 5-8 g vitamina C, adica atat cat se poate extrage din 10 kg lamai.

Fructele mature, recoltate toamna, contin: substante grase (52-70%), proteine, glucide solubile (sub 5%), vitamine, acizi grasi nesaturati, fibre alimentare si saruri minerale. Prin valoarea energetica foarte ridicata (636 de calorii / 100 g miez), nuca este un aliment complet, foarte caloric si concentrate, deosebit de valoros pentru copii anemici, batrani, convalescenti, diabetici si personae nevrotice.

Datorita continutului biochimic foarte diversificat fructele si cojile verzi contin multiple proprietati terapeutice. Frunzele si cojile verzi ale fructelor au urmatoarele insusiri valorificabile in tratamente medicale:

  • hipoglicemiante, depurative
  • stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, bactericide, antifungice, dezinfectante gastro-intestinale, astringente, vermifuge, antiscorbutice, tonic-amare
  • usor hipotensive, antialergice, hemostatice
  • antileucoreice, antiinflamatoare, antisudorifice, dezinfectante renal, antisifilitice
  • cicatrizante, antimicotice, emoliente, calmante, antieczematoase

Miezul fructelor mature are proprietati nutritive (hipocalorice), energizante, antianemice, tonifiante fizic si psihic, dar si laxative, vermifuge, emoliente, calmante.

S-a calculat ca 1 kg de nuci echivaleaza cu 1 kg de paine, cu 0,5 kg de carne, 0,5 kg peste, 0,5 kg cartofi, 0,5 kg prune uscate sau 1 kg pere.

FRUNZELE USCATE AU O MULTUME DE INTREBUINTARI MEDICALE

  • in diabet zaharat, cu reducerea glicemiei, hepatita, icter, enterite acute, stimularea digestiei si a functiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curatarea sangelui, infectii renale si genitale, edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea trasnpiratiei nocturne la bolnavii de TBC, lipsa poftei de mancare.

Se prepara infuzie simpla, dintr-o lingurita frunze uscate si maruntite la 200 ml apa clocotita, se infuzeaza 5-10 minute si se beau 2-3 ceaiuri pe zi.

  • in diaree, dizenterie, transpiratii excesive, constipatie, leucoree (scurgere alba), rahitism (carenta vitaminei C), scrofuloza (inflamarea ganglionilor limafatici, cervicali, inghinali sau axiali), intoxicatii cu compusi de mercur, helmintiaza, hemoroizi interni, inconstienta urinara, metroanexita, inflamatia vaselor sanguine, curatarea sangelui.

Se prepara infuzie concentrata din 4 linguri frunze uscate si maruntite la 250 ml apa clocotita, se iau cate 3-4 linguri pe zi.

  • in eczema zemuinde, dermatoze, furunculoze, ulcer varicos, antrax, prurit, acnee juvenila, negi, matreata, afectiuni oculare.

Se prepara un decoct concentrate: 3 linguri frunze uscate si maruntite la 250 ml apa cu fierbere 10 minute.

  • pentru eruptii purulente, ulceratii cutanate, rani greu vindecabile, eczema si coji pe cap la copii, scabie, paduchi, leucoree, degeraturi, transpiratia mainilor si picioarelor (eventual in amestec cu pulbere de pedicuta), osteoporoza, sciatica, umflaturi de articulatii, unghii purulente, seboree si caderea masiva a aprului.

Se fac bai generale si spalaturi cu decoct din 200 g frunze la 3-5 litri apa, eventual cu 2 kg sare marina, care fierbe 15 minute, se strecoara si se adauga in apa de baie.

  • bai de sezut cu decoct concentrat contra hemoroizilor.
  • pentru stomatite, amigdalite, gingivite, afte bucale, afectiuni ale gatului si laringelui.

Se face gargara si clatirea gurii cu infuzie concetrata din frunze (15 g la 200 ml apa clocotita).

  • pentru a evita intepaturile albinelor si ale altor insecte sau zonele dureroase provocate de guta.

Se iau frunze proaspete de nuc cu care se freaca fata si mainile.

  • pentru vindecarea ranilor, arsurilor solare si pentru tenurile grase.

Se utilizeaza CREMA DIN FRUNZE USCATE DE NUC:

Ingrediente:

  • 15 g frunze uscate
  • 100 ml ulei floarea soarelui
  • 15 g ceara de albine

Mod de preparare: se maruntesc frunzele, se macereaza timp de 7 zile in ulei, la temperatura camerei. Se fierbe pe baie de apa timp de trei ore. Se strecoara prin tifon si se adauga ceara de albine cu care se uniformizeaza printr-o noua fierbere pe baie de apa, timp de 30 de minute.