Papadia este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale folosita cu succes in tratamentul afectiunilor hepatice si biliare. Aceasta creste in gradini, pe pajistile nu prea umede si la margine de drum. Incepand cu luna martie si pana toamna tarziu papadia se afla la indemana noastra a tuturor, incantandu-ne privirea cu florile sale galbene. Zonal, acestei plante i se mai spune si bulna, cicoare, floarea malaiului, galbinele grase, laptuca, papa gainii sau turci.
De la papadie se folosesc frunzele, florile, tulpinile si radacina. Contine substante active precum uleiuri eterice, mucilagii, tanin, dar in special substante amare si taraxacina. Planta este extrem de folositoare pentru tratamentul afectiunilor hepatice si biliare. De asemenea, are un efect remarcabil in tratamentul tulburarilor de metabolism, in artrita si reumatism. Este buna si pentu curatirea sangelui, face adevarate minuni in tratamentul hepatitei cornice, in diabetul zaharat, in tratamentul eruptiilor si eczemelor.
Primavara, imediat ce papadia a crescut suficient, se poate prepara din frunzele ei fragede o salata delicioasa, care se poate consuma ca atare, adaugand doar sare, ulei si otet sau frunzele de papadie pot intra in componenta altor salate, cum ar fi, de exemplu, salata de cartofi. Astfel, se fierb cartofii fara coaja, in apa cu sare, se scurg, o parte din zeama in care au fiert cartofii se amesteca cu putin otet, sare si ulei, dressingul se toarna peste cartofii si frunzele de papadie taiate marunt. Cine mananca aceasta salata, zi de zi, primavara, timp de 3-4 saptamani, in fiecare primavara, nu mai are probleme cu ficatul sau cu vezica biliara. De asemenea, adolescentii pot scapa si ei de acnee printr-o cura de papdie.
Pentru bolnavii de hepatita cronica, o cura cu tulpini crude de papadie este deosebit de benefica. Cand a-nflorit papadia, se taie cateva tulpini cu flori cu tot, se spala, apoi se rup florile si se incepe cu una-doua tulpini mancate in stare cruda, zilnic, apoi se creste pana se ajunge la 10-12 tulpini, apoi se descreste, in fiecare zi. Consumand tulpini de papadie si ceaiuri din radacina de papadie, crizele de vezicula biliara si starile de greata pot fi evitate si chiar vindicate.
Din florile de papadie se poate prepara o miere delicioasa care nu are aciditatea mierii naturale de albine. Astfel, doi pumni de flori de papadie bine spalate se pun intr-un litru cu apa rece si apoi se pun la fiert. Dupa ce a dat in clocot de 2-3 ori, se ia vasul de pe foc si se lasa acoperit pana a doua zi, apoi se strecoara, se mai stork bine florile. Se pune un kg de zahar, putina zeama de lamaie, se fierbe apoi la foc mic fara capac, amestecand din cand in cand. Lichidul se evapora, insa vitaminele raman in miere. Se incearca apoi cu o lingura ca mierea sa nu fie pre vascoasa. Nu numai ca aceasta este un preparat delicios la micul dejun, dar este si un medicament natural si foarte util pentru cei anemici si pentru bolnavii de ficat.
Papadia este utila in combaterea lipsei poftei de mancare, la bolile de rinichi si vezica urinara. La copii ajuta la combaterea constipatiei si a viermilor intestinali, la combaterea starilor de debilitate si avitaminoze. Consumul crud de papadie elimina formarea pietrelor la vezica biliara, vindeca hemoroizii, reduce mult conditiile de formare a varicelor, favorizeaza mult depurarea sangelui ceea ce conduce la vindecarea multor forme de eczeme, eruptii si altor boli de piele.
Ceaiul din radacina de papadie se prepara in felul urmator: o lingurita varfuita cu radacini maruntite se pun la macerat peste noapte intr-o cana cu apa rece. A doua zi se incalzeste pana ce da in clocot, se strecoara si se bea cate o jumatate din cantitatea de ceai inainte si dupa fiecare masa.