Ciprian Porumbescu, marele nostru compozitor care a trecut la doar 29 de ani în nemărginire, să bucure îngerii cu muzica lui, s-a născut pe 14 octombrie 1853 la Șipotele Sucevei. A decedat pe 6 iulie 1883, la Stupca, actuala comună Ciprian Porumbescu, din județul Suceava. Dintre cele mai populare lucrări compuse de Ciprian Porumbescu fac parte: „Baladă pentru vioară și orchestră”, opereta „Crai nou”, dar și muzica celebrului cântec patriotic,”Pe-al nostru steag e scris Unire” și a fostului imn „Trei culori”.
Cele mai bune piese le-a scris în cele două luni petrecute în închisoare din Cernăuți, unde a ajuns pentru activitatea sa politică(Ciprian Porumbescu, președinte al societății”Arboroasa”, formată din studenții români din Cernăuți, i-a trimis o telegramă de condoleanțe primarului din Iași cu prilejul unei contrademonstrații făcută în memoria morții domnitorului Grigore Ghica, atunci când în Bucovina se sărbătorea alipirea de Imperiul Austro-Ungar).
Acuzat de înaltă trădare, marele compozitor român a petrecut Crăciunul anului 1877 după gratii, iar după două luni și jumătate de detenție, judecătorii i-au achitat pe Porumbescu și pe ceilalți conducători ai societătii „Arborosa”. Frigul și mâncarea proastă din închisoare au reprezentat începutul sfârșitului pentru Ciprian Porumbescu, care s-a îmbolnăvit de tuberculoză.
Iubirea neîmplinită a lui Ciprian Porumbescu a fost Berta Gordon, fiica pastorului evanghelic din comuna Ilișești, județul Suceava. Cu toate că Berta a împărtășit aceleași sentimente pentru marele compozitor român, iubirea celor doi tineri a rămas neîmplinită deoarece familiile lor, care erau de confesiuni diferite(Ciprian era ortodox), s-au opus căsătoriei. Mai mult, tatăl Bertei și-a trimis fiica în străinătate pentru a o îndepărta de Ciprian Porumbescu.
Mult prea devreme, la doar 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză, compozitorul, moare sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara, în data de 6 iulie 1883, în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu.
La moartea tânărului Ciprian, Berta îi scria Mărioarei:”Roagă-te, dragă Mărie, la mormântul Lui și pentru mine. Ție ți-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăți scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut și eu!”.
