„Să nu cazi în capcanele societății în care te învârți. Luptă. Crede. Speră!”, mi-a spus în urmă cu câteva zile o bătrânică. Stătea pe banca în fața unei biserici. Când am văzut-o, am simțit ca trebuie să mă așez . Avea privirea țintită spre cupola bisericii. Părea că nici nu mă vede. În liniștea de mormânt, au început să mi se ruleze prin minte grijile mele zilnice, problemele care țipă că așteptă o rezolvare de la mine, oamenii pe care îi am în minte mereu, scenele din ziua care tocmai se termina, iubiri, colegi, toate…se pendulau…Și ei i se întâmpla la fel.
„În liniște te regăsești”
Atunci s-a întors către mine și mi.a spus aproape în șoaptă: „În liniște te regăsești. Cel mai greu în viața e să te cunoști pe tine, întâlnirea cea mai grea e cea cu tine cel adevărat. Eu aici mă întâlnesc cu mine, dar și cu toți cei pe care i.am pierdut”
Vocea caldă și pronunțarea apăsată a unor cuvinte m-au făcut să să întorc către ea. Mi.a spus că are 70 de ani. Că a fost profesoră. Că are un copil. Și un nepot. Și până nu demult a avut și un soț. Îl are și acum, dar o privește de sus, din cer.
Ochii mari și căprui au început să îi strălucească cand vorbea de el. I-am spus ce căutăm eu pe banca din fața bisericii. Mi.a strâns ambele mâini în mâinile ei albe, de bunicuță, și am simțit că în puterea celor doua palme delicate și ușor zbârcite se ascund lecții, dureri, mii de clipe de fericire, neputințe, lacrimi, zâmbete, vise.
„Putreziciunea roade tot ce e frumos”
Viața e mereu despre un nou Răsărit, urmat inevitabil de un Apus. Fiecare zi poate înseamna un nou început. O schimbare. „Schimbă tot ce nu îți face bine. Nu sta pe gânduri. Fă mereu ceea ce te ține vie. Nu îți reteza niciodată visele. Și nu sta niciodată lângă cineva cu suflet putred. Putreziciunea roade tot ce e frumos”, mi-a spus.
„O femeie poate muta munții din loc prin iubirea, frumusețea și delicatețea care trăiesc în ea”
Viata e ca o lumânare, arde oricum. Depinde cât se mult îi dai foc. „Oamenii pot fi schimbați numai dacă îi iubești cu adevărat. O femeie poate muta munții din loc prin iubirea, frumusețea și delicatețea care trăiesc în ea”, îmi spotește.
„Trebuie să îți vezi viața ca pe un șirag de perle”
Și cel mai important e să dai timpului timp. El pune bandaje. Închide răni. Șterge lacrimi. „Când vei ajunge la bătrânețe și te vei uita în spate, trebuie să îți vezi viața ca pe un șirag de perle. Acum lupți pentru familia pe care ti-o imaginezi. Când vei ajunge ca mine, vei plânge, poate în acelasi loc, după familia pe care așa cum ți-a dat-o, viata ți-o și ea. Soțul te asteptă în ceruri. Iar copiii au drumul lor. Prietenii pier și ei. Într.o zi nu vei mai fi nici tu. Important e însă să trăiești sincer, curat, să speri până în ultima clipă și să atragi mereu frumosul în jurul tău”
Iubește oamenii care te înconjoară și respect-ți viața!
Nimic nu e ușor. Ca să poți trăi frumos trebuie să înveți însa lecția asumarii. Trebuie să zbori mereu liberă ca un pescaruș deasupra mării. Să fii mereu puternică precum o stâncă. Sa înoți ca un delfin printre dificultăți și să nu uiți niciodată că iubirea adevărată e cea care îți aduce fericirea. Iubește oamenii care te înconjoară și respect-ți viața!
