In memoria unui Erou român. Dacă dispărea un interlop ar fi fost Breaking News pe toate posturile TV. Discret, fără fast, s-a cufundat în pământul pe care l-a apărat cu prețul vieții

in Diverse/Educational
Publicitate:

A părăsit lumea în care a trăit peste un secol cel mai vârstnic veteran de război din judeţul Mureş, Dumitru Șomlea. Discret, fără fast, eroul s-a cufundat în pământul pe care l-a apărat cu preţul vieţii. Nicio televiziune nu a ajuns. Ce audienta să facă un bătrân de 103 ani care a purtat şase ani haina militară luptând în Moldova sau la Oarba de Mureș şi care s-a stins, bolnav, pe un pat de azil, eliberând statul român de povara acordării unei pensii de câţiva lei?!

Într-o zi de septembrie 2017, fără vreun ceremonial militar, pe o vreme ploioasă, veteranul de război Dumitru Șomlea a plecat într-o altă lume, însoţit pe ultimul drum de câteva persoane, rude, cunoscuţi şi militari.

Cât a trăit, Șomlea nu a cerut nimănui compasiune. Și-a purtat bătrânețile cu demnitate. Se plângea doar de faptul că soția, Maria, l-a părăsit mult prea repede, în 1988 şi că Dumnezeu îi îngăduie prea mult timp, pe pământ, fără ea, scrie pressone.ro.

În februarie împlinise 103 ani, iar ultimele zile, după ce starea lui de sănătate se deteriorase, și le-a petrecut într-un azil din Sărmașu.

În 2014, înaintea Crăciunului, a fost vizitat de video-bloggerul Mihai Zmenta. La finalul unei discuții filmate, bătrânul, țintuit la pat, a vrut să-i pupe mâna, iar tânărul și-a retras-o stânjenit.

„Mă rog zi și noapte pentru voi, să aveți zile bune cu frații, cu părinții, cu rudele”, i-a spus la despărțire Dumitru Șomlea.

Publicitate:

Filmulețul se încheie cu prezentarea fluturașului de pensie de veteran de război al bătrânului: 252 de lei. Valoarea a șase ani în care a purtat haina militară și în care luptase în Moldova sau la Oarba de Mureș.

Își aducea aminte mereu de camarazii lui, de aliații nemți, și apoi de ruși, care aveau un singur lucru în comun: „Îi trimiteau pe români la înaintare”.

„Mantaua mea toată a fost găurită de gloanțe, însă pe mine nu m-au atins, că m-am rugat la Dumnezeu: «Tată scump, Dumnezeule, de atacul ăsta apără-mă!».

Cum a zis Antonescu la Prut – «Ostași români, treceți Prutul, vă comand!» – și rușii, de pe malul celălalt, cum au mers ai noștri pe apă, pe toți i-au secerat. Și au înroșit apa.

La Oarba luptam împotriva nemților. 11.000 de camarazi au pierit. Cum cădeau în față, completau mereu cu alți soldați, să urcăm acolo, să îi rupem pe inamici, pe creasta dealului.” Războiul, pe scurt, într-un interviu acordat în urmă cu câțiva ani pentru zi-de-zi.ro.

Content not available.
Please allow cookies by clicking Accept on the banner

Citeşte mai mult pe pressone.ro

Publicitate:

Dragi prieteni,

Ne-ar face foarte mare plăcere să ținem legătura cu voi și pe rețelele de socializare, motiv pentru care vă invităm să ne urmăriți pe pagina Facebook, unde vom putea discuta împreună știrile și articolele noastre. Vizitați pagina noastră Facebook aici.

Loading...