Toți oamenii vor să fie fericiți, toți caută această emoție unică. Unii cred că fericirea e acolo unde este o stabitalitate financiară, unde oamenii au mașini și haine scumpe, alții o caută acolo unde este interzis – distrug familii luând un tată sau o mamă iubitoare folosindu-se de slăbiciunile lor.
În schimb, își îndeplinindesc scopurile mediocre sau își vindecă răni din trecut.
Fericirea nu e acolo unde cerșești iubirea, unde te minți că niște lucruri materiale te vor face împlinit. Fericirea nu e acolo unde vrei să-i reîntorci pe cei care au renunțat la tine, fie direct sau indirect. Odată ce și-a permis să te înșele, să-ți scuipe în suflet, să te facă să simți că nu ești dorit alături, atunci e simplu: a renunțat la tine. Dacă te iubea, dacă te respecta nu făcea acel pas.
E de dorit să lași toate iluziile de genul: „A vrut să afle dacă mă iubește cu adevărat”. Iubirea nu se testează printre alte așternuturi, ea se simte și se trăiește. Iar dacă a plecat, lasă-l/ las-o să plece. Dacă nu te iubește, dacă îți provoacă doar durere, dacă nu găsești echilibrul emoțional alături de el: lasă-l să plece.ADVERTISEMENT
Există o regulă simplă pentru fericire: renunță la cei care au renunțat la tine, păstrează-i pe cei care te iubesc.
E simplu, doar că de foarte multe ori e invers – renunți la cei care te iubesc și lupți pentru cei care au renunțat la tine, care se joacă cu sentimentele tale. Ești atât de convins/ă că luptând pentru ei și oferindu-ți sufletul pe tavă, aceștia te vor respecta, te vor asculta, le vor păsa de tine, de ceea simți.
Dar e mai corect să renunți, să înțelegi că nu poți și nu ai dreptul să impui pe cineva să te iubească. E corect să-ți vezi de viața ta și să fii lângă cei care îți răspund cu reciprocitate.
Fericirea e acolo unde trăirile sunt reciproce, acolo unde se iubește necondiționat, acolo unde te simți frumos și bun până și-n cele mai dificile momente, acolo unde ești îmbrățișat, încurajat, înțeles, alintat și iertat. Acolo unde ești acasă.
