Un ceai cald sau o cafea au o temperatură de aproximativ 50 de grade Celsius. Dacă puneți miere în băuturi, în aceste condiții, activați două enzime.
Nu se poate să nu fi auzit măcar o dată că mierea de albine devine toxică dacă o adaugi în ceai sau în cafea fierbinte. Care este totuși adevărul?
Mierea conține în proporție de peste 80 % zaharuri (în principal fructoză și glucoză) , 17 % apă, și 3% alți compuși antioxidanți, enzime, vitamine etc. Acești micronutrienți se distrug la temperaturi mai mari de 40 grade Celsius ( în special enzimele, dar și vitamina C și B1 care sunt cele mai termolabile).
Sunt organisme vii, care fac diferența între acest produs și zahar.
Mierea este un aliment natural, viu și excelent. Non-agresiv. Zahărul – un produs inventat de om acum vreo 200 de ani, care face doar pagube în propriul organism.
Puțin dioxid de carbon și matca e adormită. Materialul genetic de trântor este prelevat și amestecat cu materialul genetic al acesteia. Totul sub control, în laborator. Astfel de procese artificiale pot spori producția de miere la noile generații. Vorbim despre un aliment excepțional, dar … limitat.
Cana cu ceai, cafea sau lapte cald. Dacă puteți s-o atingeți în siguranță, atunci temperatura conținutului are sub 55 de grade Celsius. Adică se află la acel prag la care puteți pune miere.
Ce efect are căldura asupra mierii? Probabil cel mai bun şi avizat răspuns îl dă Ross Conrad, autor al cărții Natural Beekeeping: Organic Approaches to Modern Apiculture . “Ideea este că prelucrarea termică distruge enzimele. Practic, de fiecare dată când încălzim mierea enzimele se distrug, ceea ce reduce foarte mult calitățile curative ale mierii. Mierea crudă și proaspătă are proprietăți antibacteriene și antifungice incredibile.”
Un alt efect al încălzirii mierii este caramelizarea, un proces de transformare a substanțelor chimice organice care duce la schimbarea culorii și a gustului acesteia. Este la fel ca atunci când topim zahărul, iar acesta începe să își schimbe culoarea, gustul și mirosul. Dacă tratamentul termic este puțin mai lung, zahărul se va arde.
În timp ce încălzim mierea și implicit zaharurile din ea, se eliberează o substanță numită hidroximetilfurfurol sau HMF. Ea apare natural în toate produsele care conțin zaharuri și sunt încălzite. Însă, cantitățile de HMF din produsele alimentare, inclusiv din mierea încălzită, sunt prea mici ca să fie toxice pentru om.
Enzimele sunt potențate de căldura moderată. Au rolul de a descompune zahărul din ea și de a o transforma într-un aliment care nu agresează organismul uman.
Dr. ing. Adrian Siceanu: Aceste enzime care sunt secretate în glandele salivare în capul albinei fac digestia, este sistemul digestiv al albinei prin care tramsformă zaharoza asemănătoare zahărului. Luăm zahărul predigerat, un ceai călduț la 50-55 de grade nu afectează aceste enzime, pentru că timpul de distrugere ar fi foarte lung de 24 de ore dacă ar sta la acest temperatură.
Sa ne gândim și la siluetă. Îngrașă mierea sau nu?
Eliza creează dulciuri la rece. Când vrea să slăbească, pune miere în loc de zahăr: ”E ca atunci când mergi la un eveniment și ai foarte multă mâncare, tu vrei din toate, dar nu poți. Acum pot să mănînc oricât și e simplu, am rezolvat problema!”
O linguriță de zahăr și o linguriță de miere. Găsim aici aproximativ 40 de kilocalorii și aici tot 40 de kilocalorii. Aceeași valoare calorică! Aceste două lingurițe se comportă total diferit în organismul uman pentru că biologia nu este niciodată matematică!
Mierea – în fond, un zahăr predigerat de către albine – oferă organismului uman doar energie. Zahărul tos are parte în interiorul nostru de un așa numit coeficient de corecție. Adică depunem efortul de a-l asimila corect. Nu prea reușim.
Dr. Mihaela Bilic, medic primar diabet și boli de nutriție: ”Zahărul, dincolo de aportul caloric, schimbă metabolismul, adică și din puține calorii el schimbă metabolismul”.
Caloriile din zahăr și alcool nu se consumă normal. Se duc, sub formă de depozite, în ficat. Iar, în exces, produc așa-numită steatoză hepatică.
De asemenea, se regăsesc în depozitele de grăsime, printre organele vitale și sub piele.
