Într-un colț liniștit al Transilvaniei, unde natura se împletește armonios cu viața satului, trăia nea Gheorghe, un grădinar bătrân cu mâinile asprite de munca pământului și inima plină de povești. În grădina sa, fiecare plantă părea să crească sub atingerea magică a mâinilor sale, dar cea mai impresionantă era tufa de leuștean, bogată și verde, care aducea aroma sa distinctă în fiecare ciorbă și mâncare.
Într-o zi de vară, când soarele strălucea blând și aerul era încărcat de mirosul pământului reavăn, nea Gheorghe s-a așezat pe băncuța de lângă grădină și a început să povestească despre secretele cultivării leușteanului.
„Dragii mei,” începu el, „leușteanul nu e o plantă pretențioasă, dar ca să ai o tufă bogată și sănătoasă, trebuie să știi câteva lucruri. Uite, vă spun eu, din ce am învățat de-a lungul anilor.”
1. Alegerea locului potrivit:
„Leușteanul iubește soarele, dar nu toată ziua. Alege un loc în grădină unde să aibă parte de soare dimineața și umbră după-amiaza. Pământul trebuie să fie bine drenat, dar și bogat în substanțe nutritive.”
2. Pregătirea solului:
„Înainte de plantare, afână bine pământul și amestecă-l cu compost sau gunoi de grajd bine fermentat. Leușteanul se dezvoltă cel mai bine într-un sol fertil și bine aerisit.”
3. Semănatul și răsadurile:
„Poți semăna leușteanul direct în grădină, primăvara devreme, sau poți face răsaduri în interior, la sfârșitul iernii. Dacă alegi răsadurile, plantează-le în grădină după ce a trecut pericolul înghețului.”
4. Udarea corectă:
„Leușteanul are nevoie de apă, dar nu-i place să stea în apă. Udă-l regulat, mai ales în perioadele secetoase, dar asigură-te că pământul se drenează bine, ca să nu putrezească rădăcinile.”
5. Tăierea și îngrijirea:
„Ca să ai o tufă bogată, trebuie să tai leușteanul regulat. Îndepărtează frunzele uscate și florile, ca să stimulezi creșterea frunzelor noi. O tufă bine îngrijită îți va răsplăti munca cu o recoltă bogată.”
6. Protejarea de dăunători:
„Leușteanul nu are mulți dușmani, dar tot trebuie să-l păzești de afide și melci. Poți folosi soluții naturale, cum ar fi un amestec de apă și săpun de casă, ca să ții la distanță micile vietăți.”
7. Recoltarea:
„Frunzele de leuștean se pot culege oricând, dar sunt cele mai aromate primăvara și toamna. Rupe frunzele de la baza plantei, lăsând cele tinere să se dezvolte. Dacă vrei să usuci leușteanul, culege-l dimineața, după ce s-a evaporat roua, dar înainte de prânz, când soarele nu e prea puternic.”
Nea Gheorghe zâmbi și privi cu mândrie tufa sa de leuștean. „Așa e, dragii mei, leușteanul cere puțină grijă, dar răsplata este pe măsură. Nu e nimic mai plăcut decât să adaugi în ciorbă o mână de frunze proaspăt culese din grădina ta. Și să știți, leușteanul nu-i doar pentru mâncare; e bun și la sănătate, căci ajută la digestie și întărește organismul.”
Cu aceste cuvinte, nea Gheorghe se ridică și se întoarse la treburile sale din grădină, lăsând în urma sa aroma subtilă a leușteanului proaspăt și înțelepciunea unui grădinar care a învățat să asculte și să înțeleagă natura.
