Pentru fumător, luarea în greutate este percepută adesea ca un obstacol major în tentativa de a renunţa la ţigări. Aşadar, problema raportului dintre tabagism şi greutate nu este una inutilă, dar nici simplă. Studiul legăturilor dintre tutun şi greutate merită, cu siguranţă, o atenţie deosebită, însă pentru un fost fumător nu este de ajuns să nu ia î greutate, de asemenea, ar fi bine să-şi regăsească un echilibru alimentar, perturbat oarecum de folosirea regulată a tutunului. Mai multe studii au demonstrat că fumătorii au probleme cu alimentaţia, desigur, ca urmare a pierderii simţului gustului şi al mirosului, rezultat al unei lungi perioade de fumat. Astfel, pentru majoritatea fumătoritor, fructele şi legumele nu mai au nicio aromă, ceea ce îi face să nu mai simtă nicio plăcere atunci când le mănâncă, aşa încât le refuză. Fumătorului îi place carnea grasă şi preferă să mănânce alimente condimentate din belşug, astfel, în tot ce mănâncă, pune sare în cantităţi apreciabile. În acest fel, la toxicitatea specifică tutunului care afectează sistemul cardiovascular (depunerea unor plăci ateromatoase pe pereţii interni ai vaselor sangvine, care se află la originea anginei pectorale, a infarctului sau a impotenţei masculine) el mai adaugă şi toxicitatea sării (ce măreşte tensiunea arterială). Si, cum nu mănâncă fructe, el manifestă şi o lipsă de antioxidanţi, în timp ce ţigara produce o mare cantitate de radicali liberi care produc îmbătrânire, degenerescenţă şi cancere.
Nu toţi fumătorii sunt supli, cu atât mai mult cu cât fumătorii inveteraţi sunt şi mai mari amatori de alimente grase şi consumatori de alcool. Dimpotrivă, statistic vorbind, dintr-o populatie omogena de indivizi, fumătorii sunt întotdeauna mai slabi decât nefumătorii. Şi asta din mai multe motive. În ciuda a ceea ce se spune uneori, acţiunea nicotinei nu se limitează doar la reducerea poftei de mâncare. Ca urmare a unor diverse mecanisme biologice, fumatul determină şi stabilirea unui nou echilibru fiziologic. Tutunul sporeşte metabolismul bazal, şi anume consumul energetic al corpului pentru simpla întreţinere a sa în stare de repaos (funcţionarea inimii, producerea urinii, funcţionarea ficatului, un adevărat laborator chimic etc.). Este greu de închipuit, însă fumarea unui pachet de ţigări consumă aceeasi cantitate de energie ca şi practicarea înotului timp de douăzeci de minute sau mersul pe jos, într-un ritm susţinut, timp de o jumătate de oră. Şi totuşi, din punct de vedere metabolic, acesta este adevărul. De asemenea, tutunul frânează lipogeneza (producerea de grăsimi) şi favorizează mobilizarea rezervelor adipoase. Cu alte cuvinte, alimentele nu sunt transformate în grăsimi şi, în plus, grăsimile depuse în diverse locuri sunt pregătite pentru a fi eliminate, de exemplu, prin fecale. Apoi, se ştie că nicotina sporeşte cantitatea de zahăr din sânge, reducând astfel, pofta de mâncare (din punct de vedere fiziologic, cortizolul secretat dimineaţa produce acelaşi fenomen, ceea ce explică lipsa apetitului dimineaţa devreme).
Chiar şi în stare de repaos, în timpul somnului de noapte, corpul nostru consumă energie, pentru funcţionarea inimii, pentru asigurarea circulaţiei sângelui, pentru buna funcţionare a plămânilor, pentru hrănirea creierului. În plus, trebuie să reînnoiască numeroase celule distruse, să elimine celulele îmbătrânite şi să efectueze mii de transferuri chimice. Şi toate aceste procese necesită energie. Acest consum energetic al corpului în stare de repaos poartă numele de metabolism bazal şi necesită aproximativ două treimi din consumul total al unui adult sedentar. Aşadar, a nu face nimic costă foarte scump în calorii. Ficatul are cea mai mare contribuţie (27%) la acest fenomen energetic, având în vedere faptul ca este o adevărată uzină în care se efectuează majoritatea transformărilor chimice din organism.
Creşterea în greutate atunci când ne lăsăm de fumat are mai multe cauze: diminuarea metabolismului bazal; creşterea lipogenezei (grăsimile se acumulează în detrimentul muşchilor); sporirea poftei de mâncare; modificarea gustului. De fiecare dată când fumezi o ţigară, organismul consumă 10 Cal, ceea ce înseamnă ca persoana care fumează un pachet de tigari pe zi, consumă, astfel, 200-250 Cal. Prin urmare, dacă se lasă de fumat, persoana respectivă va cheltui zinic, doar pentru că nu mai fumează, mai puţin de 250 Cal faţă de perioada când fuma. Pentru a compensa acest lucru, ea va trebui să-şi modifice alimentaţia, fie să-şi schimbe programul alimentar consumând numai alimente cu un aport energetic scăzut, fie să practice diverse exerciţii fizice. De fiecare dată când fumezi o ţigară, creşte cantitatea de zahăr din sânge (glicemia), ceea ce determină scăderea apetitului, cu alte cuvinte, îţi taie pofta de mâncare. Daca te laşi de fumat, scade, în sange, cantitatea de zaharuri şi de alte elemente nutritive folosite pentru refacerea masei grase, lipogeneza nemaifiind înhibată. Din acel moment, exact ca după efort sau în perioada de creştere, individul care lasă ţigara are, pur şi simplu, o senzaţie de foame. Pentru a scăpa de această foame, foştii fumători încep să mănânce bomboane, dulciuri (căci, glicemia fiind acum mai scăzută decât înainte, ei trebuie să compenseze pierderile). Din păcate, dulciurile atrag dulce, iar “senzaţia de foame” devine permanentă, aşa încât fostul fumător are mereu poftă să ronţăie ceva dulce. În plus, nivelul de serotonina (hormonul “bunei dispoziţii”) nemaifiind stimulat de aportul de nicotină, fostul fumator va compensa această lipsă de serotonină consumând alte alimente care ar putea spori secreţia acestui hormon (de pilda, dulciurile). Evident, fostul fumător nu conştientizează acţiunea serotoninei asupra “bunei sale dispoziţii”, după cum nu ştie cum să-şi aleagă în mod raţional alimentele care determină secreţia acestul hormon cerebral. S-a constatat, pur şi simplu, că, din motive încă necunoscute, fiinţa umană este atrasă chiar de la naştere de dulciuri, care determină secretia de serotonină. Deşi înnăscut, consumul zahărului este condiţionat şi de mediul social, astfel, în topul consumatorilor de dulciuri, Franţa ocupă abia poziţia a şaptea (serios devansată, dintotdeauna, de Anglia). Prin urmare, mai ales în primele luni, fostul fumator va trebui să acorde o atenţie deosebită valorii calorice a produselor consumate, fără a reduce însă cantitatea (deoarece trebuie să aibă senzaţia de saţietate, motiv pentru care i se recomandă consumul de fibre). Este recomandabil aşadar să aibă în frigider alimente cu puţine calorii, gata preparate (legume, ouă, peşte, pâine din aluat nedopsit etc.) şi să fie atent ce-şi alege pentru ronţăit. Renunţarea la tutun sporeşte pofta de mâncare încă din prima zi, stare ce se poate menţine aproximativ o lună. Prin urmare, în prima luna se recomandă o atenţie deosebită, pentru schimbarea în bine a obiceiurilor alimentare.
Odată cu renunţarea la fumat, simţul gustului şi cel al mirosului revin destul de repede şi odată cu ele, plăcerea de a redescoperi noi arome, ceea ce stimulează pofta de mâncare. Iata încă un motiv pentru care ar trebui să fim foarte atenţi la ceea ce mîncăm: să mâncăm mai bine şi mai puţin consistent. Atunci când simţim nevoia de a mânca, putem foarte bine să bem. Un stomac plin îţi dă o vreme senzaţia de saţietate. Ar trebui evitate sucurile dulci şi acidulate (din cauza caloriilor, dar şi din pricina incompatibilităţii lor cu derivaţii nicotinici). Dintre toate tipurile de apă ce se găsesc în magazine, unele au gust, astfel că o gură de apă ar putea “înşela foamea”. De asemenea, sunt recomandate ceaiurile sau infuziile din plante medicinale, cu atât mai mult cu cât ceaiul este bogat în minerale şi flavonoizi, elemente foarte indicate pentru puterea lor antioxidantă. Specialiştii în regimuri de slăbit propun şi consumarea unor supe, deoarece unele te pot ajuta să slăbeşti în mod natural. Potrivit lucrărilor unor specialişti (Spigel si Kisslieu), supele bunicilor ar fi eficiente la curele de slăbire, cu condiţia să conţină totuşi bucăţele suficient de mici. Mecanismul este simplu. Mai intâi, supa acoperă rapid fundul stomacului, care-şi destinde pereţii, provocând eliberarea unui hormon (colecistochina) ce favorizează potolirea foamei. În acest timp, alimentele rămân în stomac, fiind digerate în mod obişnuit. Totuşi, această acţiune este valabilă doar în cazul supelor care conţin o cantitate suficientă de bucăţele mici de alimente, nu şi în cazul supelor strecurate, mixate sau în stare lichidă.
În majoritatea cazurilor, fostul fumător este subponderal. Ceea ce înseamnă că, statistic vorbind, raportat la un alt individ, de acelaşi sex, de aceeasi vârstă şi care locuieşte în aceeaşi regiune, cîntăreşte mai puţin decât ar trebui în mod normal. Astfel, dacă în momentul în care se lasă de fumat, persoana respectivă se îngraşă puţin, ea nu face decât să ajungă la greutatea pe care ar fi avut-o dacă nu s-ar fi apucat de fumat. Un studiu important (1000 de subiecţi fumători şi nefumători observaţi timp de zece ani) a demonstrat faptul că media luării în greutate la persoanele care s-au lăsat de fumat este de aproximativ 3 kg (mai exact, 2,8 kg la bărbaţi şi 3,8 kg la femei). În realitate, foştii fumători au ajuns, pur şi simplu, la greutatea medie a persoanelor care nu au fumat niciodată. Desigur fiind vorba despre o medie, acest lucru nu înseamnă mare lucru pentru fiecare individ luat în parte. Astfel, dacă în câteva luni unii dintre foştii fumători nu s-au îngrşat nici măcar un gram, alţii au pus pe ei până la 12 kg. De asemenea, s-a observat că luarea în greutate este mai accentuată în primul an, atenuându-se apoi în timp, în cel mai bun caz poate dispărea complet în al doilea an. Aşadar, persoanele care se lasă de fumat trebuie nu numai să elimine cele 200-250 Cal pe care le consumă ca urmare a unui metabolism bazal mai crescut cauzat de nicotină, ci şi să găsească modalitatea de a suprima excesul de calorii cauzat de faptul că mănâncă mai mult sau produsele sunt mai bogate în calorii. Se consideră că acest exces este de 300 Cal pe zi. Prin urmare, un fumător care renunţă la tutun trebuie să elimine 500 Cal în fiecare zi.
Dacă fumezi un pachet de ţigări pe zi şi te laşi de fumat, ca să rămâi în aceleaşi contiţii la aceeaşi greutate trebuie să elimini 250 Cal în fiecare zi. Cum reuşesti acest lucru? Mergi cu bicicleta o jumătate de oră, mergi pe jos o oră, fă alegări timp de 20 de minute sau practică înotul timp de 20 de minute şi elimină consumul de vin, alcool şi dulciuri. Statisticile arată că luarea în greutate este mai importantă în cazul fumătorilor sub 55 de ani care fumează un pachet de ţigări pe zi, fumătorilor subponderali şi fumătorilor care îşi reduc deja alimentaţia. Creşterea greutăţii, atunci când se produce, începe de îndată ce renunţi la fumat. De fapt, mecanismele fiziologice descrise mai sus (hipoglicemie însoţită de senzaţia de foame, reluarea lipogenezei, reducerea metabolismului bazat etc.) se declanşeaza imediat. Dacă avem norocul să facem parte din categoria celor care nu se îngraşă (iar dacă greutatea este statţionară în primele două săptămâni, există şanse serioase să fie aşa), nu avem niciun motiv să ne supunem la tot felul de restricţii. Ar fi cu atât mai uşor să renunţăm la fumat. În schimb, se impune acordarea unei atenţii deosebite modificării comportamentului alimentar (consumul de cereale, antioxidanţi, fibre etc.). Cât despre cei pentru care luarea în greutate constituie într-adevăr o problemă sunt sfătuiţi să li se adreseze medicului, deoarece în acest caz, le poate prescrie un anorexigen. Căci, punând în balanţă daunele produse de tutun şi cele produse de eliminarea senzaţiei de foame, alegerea e clară: trebuie renunţat cu orice prêţ la fumat. Prescrierea unui anorexigen nefiind un lucru banal, trebuie să apelati la un medic competent. Atenţie la produsele “miraculoase” pentru slăbit, comercializate făraă reţetă medicală, sunt fie ineficiente, fie periculoase. Însă, înainte de a lua un medicament oarecare, se impun adoptarea unui nou comportament alimentar şi, desigur multă răbdare, deoarece efectele unei noi conduite alimentare nu se observă într-o săptămână.
