Cum demonta Corneliu Coposu în 1940 „pofta“ Ungariei pentru Ardeal: „Noi încă n-avem stepe şi nu le cerem de la ei“

in Diverse de

În august 1940, cu câteva zile înainte de Dictatul de la Viena, prin care Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, Corneliu Coposu explica, într-o broşură publicată la Editura Luceafărul din Zalău, cum îşi justifică Ungaria solicitarea de a anexa jumătate din suprafaţa Transilvaniei şi care este, de fapt, adevărul istoric.

Potrivit lui Marin Pop, cercetător istoric la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Corneliu Coposu era, la acea vreme, secretarul personal şi politic al lui Iuliu Maniu, deci nu vorbea doar din perspectiva unui jurnalist, ci şi din cea a unui fin cunoscător al intereselor şi jocurilor politice naţionale şi internaţionale.

”Datele prezentate aci cetitorilor sunt, în parte. Le-am reprodus pentru a arăta temeinicia drepturilor noastre istorice şi etnice asupra Ardealului şi pentru a servi la îndemâna celor care, în discuţiile ce acum sunt la ordinea zilei, vor căuta cifre şi nume, pentru a dovedi că Trianonul ne-a recunoscut un drept al nostru, la care nu vom renunţa niciodată!”, îşi justifica Seniorul demersul. Corneliu Coposu ia, apoi, pe rând, toate argumentele invocate de Ungaria în cererea de anexare a Ardealului de Nord şi le demontează, cu date şi cifre, pe fiecare.

”Ce vor ungurii? Vor «dreptate»! – Şi ce înţeleg ei prin dreptate? «Refacerea Ungariei Milenare!» – Pe scurt, vor să ne ia ţara. «E dreptul nostru!» – zic ei. Se bat cu pumnul în piept, către noi, pentru el. Şi îl cerşesc de la alţii”, scria Coposu, enumerând argumentele ungurilor: situaţia geografică, integritatea economică anterioară, starea culturală superioară, voinţa populaţiei de a se întoarce în Ungaria, supremaţia etnică şi tradiţia istorică.

Argumentul geografic: „N-au aur şi cărbune! (…) Noi încă n-avem stepe şi nu le cerem de la ei!”

Corneliu Coposu începe cu argumentul geografic pe care am putea crede că îl tratează cu umor dacă nu am şti câtă disperare era, în acele vremuri, în sufletele românilor din Ardeal, printre care se număra şi Corneliu Coposu. ”Se spune, mai întâi de toate, că Ungaria veche a fost o închegare bine alcătuită, cu hotare mai potrivite şi cu regiuni de tot felul. Noi nu contestăm. Dar, poate fi aceasta un motiv de revizuire? Ori, hotarele României noastre nu sunt bine rotunjite, de caută ei a le îndrepta? – N-au păduri de brazi şi munţi, n-au grădini şi cariere de piatră, n-au aur şi cărbune! Dar, noi purtăm vina? Aceasta nu este un motiv să le ia pe ale noastre. Noi încă n-avem stepe şi nu le cerem de la ei! N-au destul pământ? Dar grofii lor stăpânesc sute de mii de hectare! Noi credem că Ardealul a fost grădina Ungariei, dar ”grădinarii” nu-l mai arendează, nici de dragul geografiei…”, punctează el.

Argumentul economic: nu poate fi soluţionată criza unei ţări prin împingerea altei ţări în criză

La argumentul potrivit căruia Ardealul ar fi fost spaţiul comercial al Ungariei, fără de care economia Ungariei s-ar prăbuşi, Corneliu Coposu punctează că ”soluţia economică a stărilor din Ungaria nu este revizuirea frontierelor, ci revizuirea stărilor lăuntrice: reforma agrară şi reforma financiară, iar pe plan extern, încadrarea Ungariei într-un sistem economic internaţional”, spune Corneliu Coposu, anticipând înaintea ”părinţilor” UE necesitatea unui spaţiu economic comun: ”este o necesitate inexplorabilă înfăptuirea unei confederaţii economice internaţionale. (…) Ar crea un teritoriu economic unitar (…)”, spunea, în 1940, Corneliu Coposu, subliniind că ”nu poate fi soluţionată criza unei ţări prin împingerea altei ţări în criză”

Argumentul cultural: ”Am lăsa ungurii în urmă cu sute de ani”

La argumentul că populaţia maghiară ar reprezenta ”un element de stat mult mai avansat”, Corneliu Coposu răspunde cu date despre prigoana la care au fost supuşi românii din Transilvania din punct de vedere cultural în contrapondere cu sprijinul masiv de care au avut parte etnicii maghiari. ”O bună mărturie despre cultura ungurească pot duce sutele de preoţi şi intelectuali români care şi-au irosit sănătatea la Vacz şi Szegedin (închisori – n.a.) (…) martirii neamului schingiuiţi, asasinaţi şi îngropaţi de vii de ”leaderii culturii şi civilizaţiei” maghiare”, explica Seniorul. În opoziţia cu aceştia – spunea Coposu – maghiarii au beneficiat de o sumedenie de privilegii, începând cu unguri săraci împroprietăriţi de stat, şcoli şi facultăţi finanţate de stat, reprezentanţi liber aleşi în Parlamentul românesc. Chiar şi aşa, ”nici un moment nu ne îndoim că într-o comparaţie a stării culturale de la noi şi de la vecinii noştri revizionişti, făcută astăzi, am lăsa ungurii în urmă cu sute de ani”.

Citeste mai mult: adevarul.ro