La 14 septembrie, Biserica Ortodoxa tine praznicul imparatesc al Inaltarii Sfintei Cruci. Se marcheaza prin post, amintindu-ne doua evenimente importante, care pana la urma, au facut din cruce simbolul crestinismului.
Este vorba, pe de-o parte, de aflarea de catre Elena Imparateasa, mama Sfantului Constantin cel Mare, a lemnului sfant al Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul. Si, pe de alta parte, de ceremonia liturgica a Inaltarii solemne a Sfintei Cruci de catre episcopal Macarie al Ierusalimului in ziua de 14 septembrie a anului 335. Dar ne aminitim si de patimile si rastignirea Mantuitorului, de aceea postim in aceasta zi.
LEMNUL SFANT
Dupa moartea si invierea lui Iisus, spune traditia, apostolii au ingropat crucea pe care a fost rastignit. Trei secole mai tarziu, in anul 326, imparateasa Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a pornit sa caute lemnul sfant. A gasit nu una, ci trei cruci. A aflat care este cea sfanta printr-o minune: o vaduva ce murise, de care s-a atins Crucea, a inviat. Atunci, imparateasa s-a inchinat si a sarutat lemnul minunat, impreuna cu toata suita. Spre bucuria crestinilor care nu aveau loc in biserica, patriarhul Ierusalimului a inaltat Crucea spre inchinare. Asa, ziua de 14 septembrie a intrat in traditia Bisericii Ortodoxe ca praznicul Inaltarii Sfintei Cruci. “Si, neputand incapea tot poporul sa se inchine, s-a rugat ca macar sa o vada. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, si a inaltat deasupra amvonului Cinstita Cruce si, vazand-o, poporul a inceput a striga: Doamne, miluieste!” (Sinaxar)
CUM NE INCHINAM
Semnul sfintei cruci – crucea este simbolul crstinismului si ocrotitoarea crestinilor – se face astfel, scrie in Catehismul ortodox: “Indoim inlauntru si lipim de podul palmei drepte degetul mic si inelarul, apoi impreunam la un loc varfurile degetelor gros, aratator si mijlociu de la aceeasi mana si cu ele astfel impreunate ne insemnam pe frunte, pe piept, pe umarul drept si pe umarul stang. Semnul crucii insoteste zicerea “In numele Tatalui (pe frunte) si al Fiului (pe piept) si al Duhului Sfant (intai pe umarul drept, apoi pe cel stang)”, care incheie sau precede rugaciunea. Semnul crucii se face cand spunem rugaciunea tare sau in gand, in biserica sau acasa, in fata icoanelor, cand ne rugam la mormintele celor adormiti intru Domnul.”
CUM SI CANDINGENUNCHEM
Statul in genunchi reprezinta un fapt de smerenie in fata lui Dumnezeu. Pe care credinciosul il face daca simte nevoia. Metaniile sunt inchinaciuni cu tot trupul, asa ca, daca credinciosul simte nevoia, face metanii, adica in loc sa se inchine cu mana se inchina cu tot trupul. Metania, ingenuncherea rapida si ridicarea in timp ce-ti faci sfanta cruce, arata coborarea in pacat si ridicarea prin botezul intru Hristos.
Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta o ai dat noua, ca se ingrozeste si se cutremura, nesuferind a cauta spre puterea ei, ca mortii a sculat si moarte o a surpat, pentru aceasta ne inchinam Ingroparii Tale si Invierii.
(din slujba Sfantului Maslu)
CREDINTE POPULARE
De ziua Crucii vorbesc toate florile, care-si arata asa parerea de rau ca de usuca. Cele care isi mai pastreaza viata se socotesc necurate sau menite altor scopuri decat nevoilor sau desfatarilor omenesti.
