Imediat după fătare purceii primesc o îngrijire atentă şi permanentă, o perioadă de timp destul de mare (3-5 săptămâni).
După fătare, purceii sunt şterşi de învelişuri se taie cordonul ombilical (la 3-4 cm) după ce a fost legat cu aţă, şi se introduce într-un pahar cu tinctură de iod.
Apoi sunt cântăriţi, marcaţi, şi puşi într-o lada curată, dezinfectată cu aşternut de paie mărunte şi cârpe unde iarna se pun şi sticle cu apă caldă.
Dacă fătarea durează, purceii fătaţi după 2 ore pot fi daţi să sugă treptat, pe măsură ce sunt fatări.
Un aspect particular la scroafe – este că lasă laptele un timp foarte scurt, cca. 1 minut (atunci când sunt culcate şi grohăie des, iar purceii nu mai frământă sfârcurile şi sug). În acest moment îngrijitorul trebuie să aibă grijă ca toţi purceii să sugă în acelaşi timp altfel rămân flamanzi.)
Trebuie avut grijă ca toţi purceii să aibă un sfârc iar dacă sunt mai mulţi decât sfârcurile se dau la altă scroafă.
Pentru evitarea mortalităţilor prin striviri, în fiecare boxă se pun apărători din lemn rotund la 18 cm de podea şi 20 cm de perete. Se mai poate folosi sistemul de separare a purceilor de mame în prima săptămâna, dar sunt aduşi la alăptare din 2 în 2 ore.
Pentru purcei se rezervă o boxă de 5-6 mp, ţinută în permanenţă foarte curată, în care purceii se mişcă în voie, liber pot să doarmă şi să primească hrana suplimentară.
Boxa purceilor trebuie să aibă legătura cu boxa scroafei printr-o uşiţă de 35-40 cm.
Unele sisteme, folosesc o platformă pentru purcei la cca. 1,0-1,5 m deasupra podelei, unde se urcă purceii pe o scândură înclinată, cu şipci -trepte ca să nu alunece.
În zilele frumoase de iarnă la temperaturi de peste 10°- purceii mai mari de 10 zile, pot fi scoşi în padocuri începând cu 5 minute şi treptat până la 1-1,5 ore.
Primăvara şi vara pot fi scoşi în padocuri după 5 zile, iar după 2 săptămâni, chiar pe păşune. Pielea purceilor se va menţine curată prin ştergerea repetată cu o perie moale şi spălarea la cel puţin 15 zile până la 30-40 zile.
Hrănirea purceilor – trebuie făcută cu deosebită grijă mai ales în prima lună, când îşi măresc greutatea de 5-6 ori. În primele 2-3 săptămâni se hrănesc cu laptele matern, apoi se pot introduce furaje suplimentare, adecvate, tărâţe, lapte smântânit de vacă, concentrate, săruri-minerale, vitamine (A, B, C, D).
Adăpatul este deosebit de important pentru purcei deoarece au nevoie de multă apă. Se dă la discreţie proaspătă, în vase mari şi se schimb de 4-5 ori/zi.
Purceii se înţărcaă la cca. 8 săptămâni şi trebuie să aibă 12-14 kg.
După înţărcare purceii se menţin încă 10-15 zile în boxă maternă pentru a se obişnui cu noul sistem de hrană.
După această perioadă se fac loturi de cea. 100 purcei, după greutatea corporală să nu fie diferenţe mai mari de 2-3 kg.
Furajarea trebuie să asigure 1,1-1,9 UN cu 140-220 g PD pentru a asigura un spor de creştere de 400 g / zi, iar la 3 luni să ajungă la 25-30 kg.
După lotizare, purceii, sunt crescuţi corespunzător destinaţiilor şi anume pentru reproducţie sau îngrăşare.
Purceii destinaţi reproductiv, sunt selectaţi pe baza originii şi a dezvoltării corporale, corespunzător rasei. De regulă la început se reţin de 4 ori mai multe scroafe şi de 5 ori mai mulţi vieruşi, decât necesarul pentru efectivul matcă.
Trierea se face la 6-8-10-12 luni şi se reţin în final cu 50% mai mulţi reproducători decât necesarul stabilit. Mărimea loturilor se face de 20-25 purcei de acelaşi sex şi greutate corporală.
Îngrijirea şi hrănirea se face corespunzător destinaţiei asigurându-se raţii de 1,2-3,7 UN cu 156-333 g PD pentru vieruşi si 1,2-3,3 UN cu 156-297 gPD pentru scrofiţe.
Furajele sunt diferite, folosind în general 70-75 % concentrate şi restul rădăcinoase, siloz, cartofi de origine animala etc.
Tineretul porcin destinat îngrăşării este îngrijit şi furajat în primele luni, la fel ca tineretul de reproducţie, dar loturile sunt mai mari de cea. 100 capete.
Purceii destinaţi îngrăşării pot fi crescuţi la păşune, în tabere de vară sau în padocuri. Aceştia primesc supliment de hrană, dar în raţie alimentară şi trebuie să predomine hidrocarburile care favorizează îngrâşarea.
