Am fost zilele trecute la piață. M-am apropiat de taraba unui georgian. Vindea legume proaspete, așa că rândul era mare.
Următoarea la cumpărat era o femeie de vreo 40 de ani, care a început să negocieze cu vânzătorul.
Un kilogram de ardei gras. Îmi faceți și o reducere?
– (georgianul, uitându-se rapid la coada mare de oameni și înțelegând că vor cere toți reducere) Mă scuzați, vând așa cum este.
– Dar în acest ardei este AER!
Georgianul a rămas mască câteva secunde. Se vede că încă nimeni nu i-a mai făcut o astfel de declarație.
– Desigur, ca și la toți.
– Aerul doar tot are greutate, reiese că v-am plătit și pentru el. A-ți fi putut să-mi reduceți din preț.
Georgianul a primit o „lovitură” amețitoare, dar imediat își revine și spune, spre mirarea tuturor, următoarele:
– Doamnă, în ardei aerul e același ca și în afară. Iar afară masa aerului este egală cu suprafața cântarului înmulțită cu înălțimea stratului atmosferic și cu densitatea aerului. Toată această masă de aer apasă peste cântar. Dacă aș scădea de la kilogramul acesta de ardei, masa aerului, eu v-aș datora cât două apartamente. Iar reieșind din venitul pe care-l am, mie îmi va fi mai ușor să mă însor cu dvs.
Domnița a achitat repejor și a fugit de rușine, sub râsul tuturor.
Georgianul, ștergându-și transpirația de pe frunte, a adăugat:
– Într-adevăr, dle profesor, mi-a prins bine fizica dvs!
Istorie găsită la Gheorghe Dolin