Este vorba despre familia rabinului şi comediantului ambulant, Shimshon Isac Ovici, născut în anul 1869 la Rozavlea, Maramureş, cunoscut ca fiind capul celei mai numeroase familii afectate de nanism hipofizar (piticism) din lume. Douăzeci de ani mai târziu, familia Ovici înregistra, însă, un record mult mai amar: a fost una dintre cele două familii extinse care au supraviețuit infernului de la Auschwitz.
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, familia Ovici număra doisprezece membri, șapte dintre ei fiind pitici, iar în 1944 toți cei 12 membri ai familiei au fost deportați la Auschwitz-Birkenau, alături de cele 3500 de persoane câte formau pe atunci comunitatea evreiască locală. Date fiind interesele Fuhrerului, piticii familiei Ovici erau pe deplin indezirabili, ca evrei și ca indivizi cu statură „deviantă”.
În lagăr, familia pitică a ajuns obiectul de studiu al „îngerului morţii”, Josef Mengele, medicul lagărului, care i-a separat de restul deținuților pentru a afla natura nanismului. Pentru acurateţea medicală a studiilor sale, familia de pitici a fost ţinută în condiţii decente, oferindu-li-se hrană şi haine curate. Desigur că, în demersirile demonice, Mengele i-a supus pe Ovici mai multor teste care depăşesc limitele imaginaţiei umane.
Ei urmau să fie uciși de îndată ce Mengele ar fi terminat experimentele, însă au fost eliberaţi mai târziu, după ce Armata Roșie i-a dus într-un lagăr de refugiați din Uniunea Sovietică. S-au întors acasă, în Rozavlea, după ce au mers pe jos șapte luni.
Sursa: romanialibera.ro
