Ca planta medicinala, ienuparul, mai exact fructele sale, poseda proprietati diuretice puternice, sunt dezinfectante si cicatrizante in bolile de rinichi si ale vezicii urinare.
Ienuparul creste in regiunile muntoase, pe pasunile montane, in zonele stancoase, cunoscut si sub denumirea de anaperi, archis, cetina, feniar, ialovat, jneapan sau turtel. Tufele de ienupar nu-si pierd frunzele acidulare, ele ating o inaltime de trei pana la patru metri. Frunzele au o culoare albastru inchis spre negru, se coc o data la doi ani, iar in jurul fructelor sunt tepi. Daca perioada de inflorire a ienuparului este aprilie-mai, fructele se coc abia la sfarsitul lui septembrie- inceputul lunii octombrie. Fructele (bobitele) de ienupar au un miros placut datorita uleiului volatil pe care il contin. De asemenea, acestea mai contin zaharuri, rasina, saruri de potasiu si un principiu amar. Gustul lor este dulceag cu o aroma specifica, ceea ce face ca bobitele de ienupar sa fie folosite drept condiment in arta culinara impreuna cu ienibarul sau coriandrul.
De asemenea aceasta planta este foarte indicata si in cazurile de reumatism, guta si in hidropizie (acumularea de apa in tesuturi). Multi locuitori din satele de munte in special in Italia, Austria si Germania pretuiesc puterea vindecatoare a ienuparului in cazurile de raceala, bronsite acute sau cornice. Ei au mereu la indemana si rachiul de ienupar “Wacholder”, acest “snaps” medicinal, iar olandezii dau aroma rachiului loc national “genever” folosind boabe de ienupar si englezii dau ginului o aroma specifica cu fructe de ienupar inca din secolul al XVII-lea.
Mancate in stare cruda, boabele de ienupar stimuleaza pofta de mancare, ajuta in cazurile de slabiciune generala la copii, nemie. De asemenea, ceaiul de ienupar combate dispepsiile (diaree si varsaturi). Primavara se face o cura de depurare a sangelui folosind boabe de ienupar ca decoct.
Uleiul extras din fructele de ienupar si amestecat cu alcool rafinat de 38-40% cam un mililitru ulei la 100 g alcool, foloseste pentru frectii in cazul durerilor articulare provocate de reumatism.
Totodata, ienuparul se foloseste cu succes si in tratarea altor afectiuni si boli precum piatra si nisip la vezica urinara, boli de piele, eczema, scabie sau boli de ficat.
Utilizare:
Macerat la rece – 2 lingurite cu varf cu bobite de ienupar uscate si zdrobite se pun la 200 ml de apa rece, se lasa 8-10 ore, apoi se bea ca ratie zilnica.
Decoct – se iau 100 g de boabe de ienupar uscate, se pun intr-o jumatate de litru de apa rece, se lasa o ora, apoi se pun la fiert, se lasa sa fiarba acoperit timp de un sfert de ora. Se ia cate o lingura inainte de fiecare masa pentru tratarea bolilor aparatului digestiv).
In stare cruda se mesteca in fiecare zi 5-8 boabe de ienupar in cazul persoanelor cu stari de slabiciune, lipsa poftei de mancare. Cura se intinde pe 4-5 saptamani. Bolnavii de rinichi vor evita acest fel de cura. Se interzice categoric femeilor insarcinate.
Ceai (infuzie) – 2 lingurite cu varf cu boabe de ienupar zdrobite si maruntite pe pun la o cana cu apa clocotita, se lasa doua minute, apoi se strecoara. Se beau doua cani zilnic. Atentie: tratamentul nu dureaza mai mult de trei saptamani.
Rachiu de ienupar – in 500 ml apa se pun 100 g de boabe de ienupar proaspat cuese. Se fierb intr-un vas acoperit, apoi se strecoara, se pun 100 g zahar si se lasa sa dea de doua-trei ori in clocot. Se toarna 500 ml alcool rafinat de 38-40%. Se foloseste la nevoie cate un paharel in starile de raceala sau dispepsii.
