Macul este o frumoasa planta care ne incanta privirile cu culoarea sa rosie ce lumineaza in lanuri. In latina i se spune Papaver rhoeas, iar popular are o serie de denumiri precum macut, mac iepuresc, mac salbatic, mac rosu sau paparuie, paparoane, somnisor.
De la aceasta planta se folosesc in general petalele, ele contin mucilagii si mai ales alcaloizi ce au proprietatea de a calma crizele de tuse. Se foloseste ceaiul din flori de mac de camp pentru tratarea cazurilor de raceala, pentru gripa si bronsite.
Acest ceai se prepara ca infuzie o lingurita varfuita de petale de flori de mac la o cana cu apa clocotita, se lasa un minut, apoi se strecoara si se bea caldut indulcit cu miere de albine. La sate, acest ceai se combina si cu flori de tei, frunze de patlagina ingusta si cimbru (cate o lingurita din fiecare planta la un litru cu apa clocotita). Astfel, i se sporeste efectul medicinal.
Macul de gradina, Papaver somniferum, este o planta anuala, cerste la margini de gradina, atinge inaltimea de 50 cm pana la un metru. Florile ating o latime de 10 cm si au culorile alb-trandafirii pana la violet, pu pete de culoare inchisa spre baza petalelor. Fructul este o capsula de marime apreciabila. Aceasta planta a venit in centrul Europei cu patru milenii inainte de Hristos. In anul 1200 inainte de Hristos se cunostea in Grecia proprietatea capsulelor de mac de a calma durerile. Planta este cultivata masiv in Orient, in special in China, incepand din secolul al XVII-lea cand incepe “moda” fumatului de opiu.
In zilele noastre aproape fiecare dintre noi cand aude de culturile de mac se gandeste la ciclul: mac-morfina-heroina, deci la stupefiante. Nu trebuie negata aceasta latura, dar in acelasi timp nu trebuie uitat totusi ca din Papaver somniferum se obtine si morfina, un important adjuvant in medicina. Morfina folosita inca din vechime de medici, ajuta la adormirea pacientilor pentru efectuarea de operatii chiruricale. Pana in zilele noastre acest drog, morfina, se foloseste stict de catre medic si numai sub supravegherea sa.
Macul de camp (cel salbatic) nu este toxic, ceaiul obtinut din florile sale este un mijloc admirabil pentru calmarea crizelor de tuse.
Iar celalalt mac, cel de gradina, nu este recomandat sa-l folositi ca ceai daca n-a ajuns la maturitate, deoarece este foarte puternic si poate produce obisnuinta. La maturitate continutul in opiu scade foarte mult si nu mai are decat 0,02% alcaloizi, nemaifiind periculos si poate fi folosit fara grija in tratarea durerilor de dinti. Se fierbe timp de 10 minute o capatana de mac si cateva frunze, dupa care fiertura calduta se face gargara si se pot bea 2-3 inghitituri.
De la macul de gradina folositi fara teama, oricat si oricand doriti semintele, pentru prajituri si cozonaci.
Utilizare:
Macul de camp ceai (inffuzie) – o lingurita varfuita de petale de flori de mac se opareste cu o cana apa clocotita, se lasa un minut, se strecoara si se indulceste cu miere de albine. Se beau 2-3 cani zilnic.
Macul de cultura – semintele se trec prin masina speciala de tocat, se amesteca cu lapte si zahar, se dau scurt in clocot si se folosesc ca umplutura la prajituri.
