Cunoscut inca din Antichitate pe numele sau stiintific Artemisia dracunulus, esteun var mai departat al pelinului, iar multe din numele lui din popor – dracon, dragon, serpisor…- vin chiar din denumirea data de latini. Este originar din Siberia, Mongolia, si estul Americii de Nord si a fost introdus in Europa in secolul al XVI-lea, in timpul cruciadelor, de catre arabi. Ocupa suprafete mari in Caucaz, iar in prezent e mult raspandit in culturile legumicole. Numele de “tharhon” vine din denumirea araba “tharchoum”.
Aceasta “verdeata” se recomanda in special ca aperitiv si in calitate de “prieten” al stomacului. El este in stare sa redea pofta de mancare celor slabiti, convalescentilor, nevroticilor, angoasatilor, neuroastenicilor. Tarhonul combate digestiile dificile, balonarile, arsurile stomacale, aerofagia si fermentatiile intestinale. Mai mult, este un diuretic de exceptie, deosebit de eficient in caz de guta, reumatism, retentie urinara, rinichi si vezica urinara lenese. Actiunea sa asupra reumatismului si artrozei varstnicilor este deosebita. Mai este in stare, deopotriva, sa regleze ciclul menstrual, este vermifug si calmeaza durerea, in special pe cea de dinti.
CE CALITATI ARE TARHONUL:100 g de frunze ori ramurele tinere contin: ulei volatile, taninuri, substante aromate, vitamina B, vitamina C, saruri minerale, urme de iod.
CE CALITATI ARE TARHONUL?
- Uz intern: vermifuga, favorizeaza digestia, diuretica, hepatica, renala, stimuleaza apetitul, antiascitica, antineuroastenica, antigutoasa, aperitiva, stomahica.
- Uz extern: antiartrozica, antireumatismala, calmeaza durerile de cap si dentare.
TARHONUL ESTE RECOMANDAT:
- Uz intern: anapetenta, convalescenta, nevroza, angoasa, slabiciune generala, neuroastenie, guta, aerofagie, balonari, fermentatii intestinale, arsuri stomacale, retentie urinara, ciclu menstrual dereglat, viermi intestinali.
- Uz extern: pulpita, dureri de cap, artroza, reumatism.
CUM SE UTILIZEAZA TARHONUL?
NATUR: in tulburari generale de digestie. Se consuma ca atare, in salate sau murat in otet.
INFUZIE:
- La un litru de apa clocotinda se pun 3-4 fire de tarhon proaspat, verde. Se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau doua cani de-a lungul unei zile. Este recomandata pentru reglarea diurezei, in caz de retentie de urina, de rinichi si vezica lenese, de guta si in absolut toate tulburarile de digestie. Atentie, infuzia se bea dupa mesele principale.
- La o cana de apa clocotinda se pune o lingurita de pulbere din planta intreaga, uscata si maruntita. Se lasa acoperita, sat raga, 10 minute, apoi se strecoara si se bea doar o cana pe zi. Se recomanda pentru stimularea apetitului si in orice boala de rinichi sau de ficat.
MACERAT:
- Se pun doua linguri de frunze intr-o jumatate de pahar cu otet din vin. Se acopera si se lasa la loc cald si linistit opt-zece zile. Se strecoara si se fac frictii in caz de dureri reumatismale, artrozice, gutoase ori de cap. In caz de dureri de dinti, solutia filtrate de macerat se tine in gura.
- La 100 ml otet se pune o lingurita cu radacina de tarhon tocata marunt. Se lasa zece zile sa stea la lumina si caldura. Se strecoara si se clateste gura cu filtratul.
CATAPLASME: se aplica frunze verzi, proaspete, asa cum sunt, pe locurile dureroase. Se leaga cu o fasa curata si se tin patru-sase ore. Apoi se schimba frunzele. Sunt deosebit de eficiente in calmarea durerilor acute de reumatism, de guta, de cap si de dinti.
BAI DE MAINI SI DE PICIOARE: se pune o legatura de tarhon proaspat intr-un lighean cu apa fierbinte. Se lasa sa stea timp de o jumatate de ora si apoi se fac bai de maini si de picioare, seara, cate opt minute fiecare. Sunt eficiente in absolut toate indicatiile terapeutice ale tarhonului.
