Autoritățile au luat măsura restricționării accesului spre Cetatea Poenari, cunoscută și ca Cetatea lui Vlad Țepeș deoarece urșii au coborât mai jos decât în alți ani și reprezintă un pericol pentru turiștii care îi hrănesc.
În weekend, turiștii care au venit special să vadă Cetatea Poenari care este situată pe un vârf de munte care domină Cheile Argeșului, langă localitatea Arefu și la care pentru a ajunge trebuie să urci 1480 de trepte, au avut surpriza să găsească un afiș conform căruia drumul este închis din cauza unor calamități naturale.
Autoritățile din județul Argeș spun că motivul pentru care au restricționat temporar accesul spre Cetatea Poenari, este prezența în zonă a urșilor , care a fost confirmată și de turiști.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Județean de Jandarmi Argeș, Cătălina Turcea, a declarat:”S-a ajuns la această situație din cauza faptului că turiștii le dau de mâncare animalelor, iar pe această cale aș dori să fac un apel către ei să nu mai procedeze așa. Să conștientizeze faptul că urșii reprezintă un pericol.”
Săptămâna viitoare, autoritățile din Argeș vor discuta despre măsurile care se vor lua în acest caz, pentru ca drumul de acces spre Cetatea lui Vlad Țepeș să fie redeschis circulației turiștilor.
Pentru că toate locurile pitorești au câte o legendă, o să o amintesc pe cea despre cum a luat naștere Cetatea Poenari.
Se spune că pe boierii din Târgoviște i-a speriat asprimea domnitorului Vlad Țepeș care îi trăgea în țeapă pe tâlhari, leneși și trădători. De aceea, ei s-au adunat în taină și au pus la cale pieirea domnitorului. Boierii au uneltit să-l prindă viu în cursă și să-l predea sultanului.
Vlad Țepeș însă a aflat de planul acestora și s-a transformat din vânat în vânător. Astfel, în ziua de Paște, s-au pomenit boierii cu oamenii lui Țepeș la biserică. Au fost capturați toți și apoi duși pe jos până la Curtea de Argeș. De aici, au urcat până la o strâmtoare îngustă, numită în popor Cheile Argeșului. Vodă, care îi aștepta acolo, a ridicat buzduganul spre înălțimile amețitoare ale Cheilor și a poruncit: „Boieri și coconi, jupânese și jupânițe, voi care mi-ați urzit moartea în iatacurile voastre priviți cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei.”
Știind că Vodă nu trebuie mâniat, s-au așternut boierii pe lucru, fără oprire, zi și noapte. Decât în vârful unei țepe, tot mai bine viu, au gândit cei pedepsiți de domnitor. Dintre ei, mulți au alunecat pe povârnișuri și s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor și fiarelor. Dar cu greu, cetatea cea nouă a apărut mândră și semeață, în dimineața duminicii lui Toma. Cei care au rămas în viață au fost iertați de Vlad Țepeș, deoarece acesta a socotit că pedeapsa primită i-a făcut să se pocăiască de rele și i-a cumințit, fiindu-le învățătură de minte.
