Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, se gândeşte să pună în practică propunerea Ecaterinei Andronescu ca profesorii din şcolile de renume să fie plătiţi diferenţiat. Anunţul i-a revoltat pe dascăli.
Ministrul Educaţiei, Liviu Pop, face gafă după gafă. După ce a tipărit manualul de Sport, dar a lăsat elevii fără cărţile de Română şi Matematică, acum a anunţat că se ia în calcul ca profesorii din şcolile de renume să fie încadraţi pe o grilă diferită de salarizare faţă de restul cadrelor didactice. Ministrul a punctat că ideea îi aparţine Ecaterinei Andronescu, iar aceasta a confirmat, explicând că gândul „a bătut-o” cu prilejul manifestărilor prilejuite de împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea Colegiului Naţional „Bogdan Petriceicu Haşdeu“ din Buzău. Cum era de aşteptat, propunerea i-a revoltat pe profesori, care spun că măsura este discriminatorie. Asta pentru că nu în toate şcolile elevii au acelaşi potenţial intelectual, iar de multe ori efortul pe care îl depune zilnic un dascăl de la o şcoală de cartier este mult mai mare decât al unuia care predă unor elevi eminenţi. O măsură discriminatorie „Este, evident, o măsură discriminatorie.
Asta vine din cel puţin două surse care se bat cap în cap: centralizare şi faptul că nu şcolile îşi numesc personalul didactic. Declaraţia ministrului este mai degrabă populistă, decât una care are o bază bine definită din punct de vedere legislativ. Şi mai este o piedică în calea unei salarizări meritocrate: inamovibilitatea profesorilor. În momentul în care eşti pe viaţă în sistemul de învăţământ asta nu serveşte unei bune calităţi a şcolii“, a explicat, pentru „Adevărul“, expertul în Educaţie Marian Staş.
De aceeaşi părere este şi fostul ministru al Educaţiei, Mircea Miclea, care spune că salarizarea diferenţiată după performanţe i-ar dezavantaja pe dascălii care lucrează în condiţii foarte grele la ţară sau în şcolile de cartier. „Este o măsură greşită, din punct de vedere ştiinţific, şi discriminatorie, din punct de vedere etic şi profesional. Este un dispreţ total faţă de dascălii care stau la ţară sau la şcoli de periferie. Un dascăl este extraordinar dacă reuşeşte într-o astfel de şcoală să ducă un copil de la nota 4.00 sau 5.00, la nota 7.00 sau 8.00. Este mult mai bun decât un profesor de o şcoală din centru, unde vin copii supradotaţi, pregătiţi la meditaţii, pe care îi ia de la nota 9.00 şi îi duce la 10.00. Esenţial este şi materialul cu care se lucrează“, a explicat Mircea Miclea. La rândul său, prof. Cristina Tunegaru afirmă că adevărata performanţă este să aduci pe linia de plutire un elev slab şi nu atunci când pregăteşti unul deja foarte bun.
„Dacă s-ar implementa, această măsură ar face foarte mult rău. Progresul şi performanţa cea mai mare este atunci când ridici un copil de la nota 4.00, la nota 6.00. Acolo e o muncă extraordină. Dacă salarizăm mai bine un profesor care duce un elev de la nota 9.00, la nota 10.00, s-ar putea să demotivăm profesorii buni care nu sunt în şcoli considerate de elită. În şcolile bune, elevii sunt deja buni, se pregătesc şi în particular. Lucrul cu aceşti elevi este mai uşor, rezultatele vin în mod natural. Am lucrat în şcoli diverse, şi în şcoli de cartier, şi în şcoli de elită. Mi s-a întâmplat de multe ori ca la clasă, când predam un anumit subiect, să văd că elevii ştiau deja de acasă“, a spus dascălul.
Citeste mai mult: adearulv.ro
