Mesteacanul, Betula pendula, este un arbore foarte cunoscut, cantat si laudat in numeroase poezii sau cantece, in lieratura rusa devenind un simbol national. Acest arbore creste in medie inalt de 20-25 m, avand coaja alba, “pictata” cu dungi verticale de culoare inchisa (aproape de negru). Frunzele au forma putin ascutita spre varf si sunt insotite de “matisori” de culoare galben deschis, ce atarna maiestuos. Inca din Antichitate, acest arbore a fost venerat si folosit pentru desfacerea vrajilor. Astfel, ramurile de mesteacan legate intr-un snop foloseau pentru apararea vitelor de vraji. Prin distilarea lemnului de mesteacan se extragea o pasta ce era utilizata la tabacirea pieilor fine. Sucul ce se scurgea din coaja crestata a arborilor de mesteacan care se folosea pentru prepararea unui fel de vin ce iti dadea “o stare de bine”. Astazi se folosesc, in special, frunzele de mesteacan culese primavara si puse la uscat. Au efect diuretic, provoaca transpiratia si ajuta in tratamentul reumatismului si al inflamatiilor de vezica urinara.
Din frunzele proaspete si un adaos pentru baie folosit in tratamentul bolilor de piele, dar si pentru spalatul parului, combatand matreata si favorizand un par sanatos si viguros. De fapt, in majoritatea sampoanelor pentru par este continut si extractul de mesteacan (frunze si coaja). Mesteacanul contine substante amare, tanini, uleiuri eterice si vitamina C.
Pentru tratarea retentiei apei in tesuturi (hidropizie) se poate prepara un ceai din patru lingurite cu varf cu frunze maruntite de mesteacan care se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa stea un minut, se strecoara, apoi se bea doua cani pe zi. Pentru bolnavii de reumatism si guta se recomanda ca ceaiul sa fie preparat in alt mod: se pun doua linguri de frunze maruntite intr-o cana cu apa clocotita, se lasa sa se raceasca. Cand apa are cca 40 de grade C se pune un varf de cutit de bicarbonat de sodiu, care are rolul de a neutraliza un acid continut in mesteacan (betuloretinic), sprorind efectul diuretic.
O reteta folosita de sateni si care ajuta in tratamentul colicilor intestinale, cuprinde: doua linguri suc de mesteacan, puse intr-un sfert de litru de vin alb, se lasa sa dea putin in clocot, apoi se bea cu inghitituri mici, in caz de dureri. Sucul de mesteacan il colectau primavara, crestand putin coaja arborilor, agatau o cutiuta curata si astfel obtineau intr-o zi cateva linguri de suc. Acest suc este bun si pentru masaj la radacina parului, dand parului un aspect lucios si opreste caderea acestuia. Parul se poate spala si cu infuzie obtinuta din frunze de mesteacan, circa un pumn de frunze la doi litri de apa clocotita.
Pentru bolnavii de diabet (glicemia ridicata) se recomanda un ceai astfel preparat: se amesteca frunze de mesteacan, frunze de afin si frunze de frag in parti egale. Cate o lingura din acest amestec la o cana cu apa clocotita, se lasa un minut, se strecoara si se beau zilnic doua cani, una dimineata si una seara.
De asemenea, sucul de mesteacan este bun si pentru combaterea viermilor intestinali, colici intestinale (in amestec cu vin), combate transpiratia puternica a picioarelor si favorizeaza cresterea parului, iar ceaiul din frunze de mesteacan se recomanda in cazul bolilor de piele, eczema, boli de rinichi si vezica biliara, reumatism, guta, hidropizie sciatica, dureri ale articulatiilor si artroze.
Utilizare:
Ceai cu efect diuretic moderat – patru lingurite varfuite cu frunze de mesteacan taiate marunt se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa un minut, se strecoara si se beau doua cani zilnic.
Ceai cu efect diuretic sporit – doua linguri cu frunze de mesteacan taiate marunt se oparesc cu 250 ml apa clocotita. Se lasa sa se raceasca pana la 40 de grade C, se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu, se strecoara si se beau zilnic 2-3 cani de ceai.
Vin contra colicilor intestinale – se amesteca in parti egale frunze de mesteacan, frunze de afin si frunze de frag. O lingura din acest amestec se opareste cu o cana de apa clocotita, se lasa un minut, se strecoara, si se bea cate o cana dimineata si seara.
Adaos pentru baie – doua maini de frunze de mesteacan se pun la macerat in 4 litri de apa rece. Se lasa cateva ore, apoi se incalzeste, se strecoara si se adauga in apa pentru baie. Dupa baie corpul nu se sterge, se imbraca un halat de baie si se sta in pat timp de o ora pentru a transpira abundent.
