Mierea ursului, Pulmonara mollis, este o planta ce creste pretutindeni in paduri, la marginea tufisurilor, in luminisuri si locuri umede. Atinge 20-30 cm inaltime, are frunzele mari, ovale, care scad in marime spre varful plantei unde sunt flori de culori diferite: rosu, albastru, mov, legate in buchetele. Popular i se mai spune si cruscrisor, matasea pamantului, peana cucului sau plamanarica si se folosea in special pentru bolile de plamani.
Mierea ursului contine substante mucilaginoase, taninuri, acid silicic si are un gust putin astringent si cleios. Se culege planta intreaga, fara radacina, in lunile mai si iunie. Trebuie uscata la loc umbros. Daca dispare culoarea florilor dupa uscare, planta si-a pierdut proprietatile terapeutice.
Aceasta planta este folosita din vechime pentru tratamentul bolilor respiratorii, datorita efectului de a fluidifica secretiile bronsice. Astfel, ceaiul de mierea ursului se utilizeaza in tratamentul cazurilor de tuse, faringite, laringite, al amigdalitelor, bronsitelor, hemoptiziilor. Efectul ceaiului de mierea ursului creste daca se adauga patlagina ingusta si putina miere de albine.
De asemenea, ceaiul de mierea ursului se foloseste si in alte boli si afectiuni cum ar fi: hemoroizi, diaree, urinare cu sange, piatra la vezica urinara. Planta uscata si maruntita sub forma de pulbere, ajuta prin aplicare directa la vindecarea ranilor.
Mod de folosire:
Ceai (infuzie) – doua lingurite varfuite de planta uscata (frunze si flori) se oparesc cu 250 ml apa clocotita, se lasa 1-2 minute, apoi se strecoara. Se beau 2-3 cani zilnic.
Ceai contra tusei – patru lingurite cu flori si frunze de mierea ursului, o lingurita de patlagina se oparesc cu o cana de apa clocotita. Se lasa un minut, se strecoara si se adauga o lingurita in calmarea acceselor de tuse.
Suc – se foloseste un pumn de plante proaspat culese (flori si frunze), se spala, se zdrobesc intr-un vas, apoi sucul se indulceste cu miere de albine. Se foloseste cate o lingurita in calmarea acceselor de tuse.
Pulbere – planta uscata, maruntita fin, aproape pulbere, se presara pe ranile ce se vindeca greu.
