Aderarea României la spațiul Schengen trebuie să fie o prioritate națională.

1. Spațiul Schengen- Scurt Istoric

Ideea de la care pornește spațiul Schengen datează încă din anii 80, atunci când au fost eliminate controalele la frontiera dintre Franța și Germania, punându-se astfel bazele a ceea ce înseamnă libertatea de mișcare, concept central acquis-ului Schengen. La scurt timp, pe data de 14 iunie 1985 a fost semnat Acordul Schengen de către 5 state: Germania, Franța, Belgia, Olanda și Luxemburg. Această acțiune a fost urmată de semnarea Convenției de aplicare a Acordului Schengen, care intră în vigoare în anul 1995.

Prin tratatele europene din următoarea perioadă s-a încercat consolidarea, dar și îmbunătățirea Acordului Schengen, astfel încât, „odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, in data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la data de 1 mai 1999, un Protocol atașat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene. Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislația comunitară și a fost transferat în noul Titlu IV- Vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a persoanelor, al TUE.” (Direcția Generală Afaceri Europene fără an). Această schimbare duce la o Uniune Europeană mult mai unită, pregătită să-și asume decizii de nivel supranațional, care a atras până în prezent un număr de 26 de state, după cum urmează: 4 state semnatare ale Acordului Schengen, care nu sunt state membre ale Uniunii Europene (Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein), 22 state semnatare, care sunt membre ale Uniunii Europene (Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Letonia, Polonia, Ungaria), la care se adaugă Irlanda și Marea Britanie, state membre ale Uniunii Europene, care au decis să nu aplice în totalitate acquis-ul Schengen, dar colaborează cu statele membre Schengen în anumite domenii. De asemenea, următoarele state candidate pentru a intra in spațiul Schengen sunt România, Cipru și Bulgaria. (Direcția Generală Afaceri Europene fără an).

Spațiul Schengen a devenit în prezent una dintre cele mai importante arii de dezvoltare a Uniunii Europene, care contribuie la menținerea și evoluția spiritului european, oferind securitate statelor membre. Aceste aspecte sunt evidențiate de Dimitris Avramopoulos, comisarul pentru migrație, afaceri interne și cetățenie, prin următoare afirmație: „Crearea spațiului Schengen este una dintre cele mai importante realizări ale UE și este ireversibilă. Astăzi, libera circulație micșorează distanțele din Europa și ne unește.” (European Commission fără an, 3)

1. Relația României cu Spațiul Schengen

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2007, criteriile Convenției   Schengen au fost și ele îndeplinite, deși acest lucru nu a dus la intrarea în spațiul Schengen nici până în prezent, România având statut de viitor stat membru Schengen (situație cu care se confruntă și Bulgaria) . Cu toate acestea, „încă din anul 2011, dar mai ales în prezent, România reiterează faptul că are un înalt nivel de pregătire pentru aderarea la spațiul Schengen, rezultat al unor investiții semnificative și al eforturilor constante ale autorităților competente. Acest fapt a fost confirmat de evaluările efectuate, recunoscute ca atare de către Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European, în mod succesiv” (Niță, Lupașcu și Adrian 2014).

Pe parcursul următorilor ani, România a trecut printr-o serie de amânări în ceea ce privește aderarea la spațiul Schengen, asumându-și faptul că este o țară în plină dezvoltare, care trebuie să dovedească potențiala calitate de membru Schengen. Astfel, unul dintre cele mai mari impedimente căruia România trebuie să îi facă față este acela de a convinge statele membre ale Uniunii Europene că este pregătită pentru a deveni parte din spațiul Schengen, căci „ în conformitate cu articolul 4, alineatul 2 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE, decizia vizând aderarea acestor 2 state la spațiul Schengen se adoptă cu unanimitate (care este greu de întrunit datorita opoziției anumitor state membre)” (Drăgănescu, 18).

Cu toate acestea, Comisia Europeană susține aderarea României la spațiul Schengen, fapt ce se poate observa prin Decizia (UE) 2017/1908 a Consiliului din data de 12 octombrie 2017, care tratează punerea în aplicare, în România și în Bulgaria, a anumitor dispoziții ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații privind vizele: „potrivit acelei decizii, autoritățile competente din cele două țări vor putea consulta sistemul VIS în scopul examinării cererilor de vize de scurtă ședere ce urmează să fie eliberate și în scopul luării hotărârii cu privire la cererile respective, inclusiv a hotărârilor de anulare, retragere, prelungire sau reducere a duratei de valabilitate a unei atari vize.” (Banu, 4). Această recentă decizie reprezintă încă un pas pentru consolidarea poziției României în Uniunea Europeană, dar mai ales pentru facilitarea intrării ei în spațiul Schengen.

• Aderarea României la Spațiul Schengen- O prioritate națională

Pe site-ul oficial al „Reprezentanței permanente a României pe lângă Uniunea Europeană” se clarifică faptul că „aderarea României la Spațiul Schengen este, pentru România, atât un drept cât și o obligație:  un drept ce decurge din calitatea de stat membru al Uniunii Europene, dar și o obligație izvorâtă din însuși Actul de Aderare la Uniunea Europeană.” (Reprezentanța permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană fără an). Pornind de la această realitate și adăugând faptul că România acționează în prezent ca un membru de facto Schengen-având ca responsabilitate națională aproximativ 200 de km de frontieră externă europeană, putem afirma că aderarea la spațiul Schengen este pentru România o prioritate națională. Dacă acest proces de aderare va fi finalizat, România își va consolida poziția în Uniunea Europeană, își va îmbunătăți relația cu valorile europene și va dobândi avantajul securității europene depline. Din toate acestea se pot contura 4 avantaje principale de care România ar putea beneficia odată cu intrarea în spațiul Schengen: ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre, libertatea de mișcare a cetățenilor statelor membre, cooperarea transfrontalieră- în special prin înființarea serviciilor comune ale poliției vămii și poliției de frontieră, setul de măsuri compensatorii compensatorii- are două componente, circulația persoanelor (vize și cooperare consulară) și cooperarea polițienească.

Toate cele 4 avantaje vor fi prezentate în subcapitolele de mai jos.

III.1. Ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre

Spațiul Schengen reprezintă o zonă de libertate de mișcare, în cadrul căreia au fost eliminate controalele frontaliere interne dintre statele membre. Apare astfel o singură frontieră externă ce se supune unui set concis de reguli.

Consiliul European este instituția însărcinată cu adoptarea deciziei de eliminare a acestor controale. Este permisă însă impunerea restricțiilor de către statele membre, în cazul în care acestea consideră ca fiind existentă o situație ce amenință securitatea națională.

Conform articolului 8 din  Regulamentul (EC) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), “Controlul la frontiere cuprinde nu numai verificările persoanelor la punctele de trecere a frontierei și supravegherea între respectivele puncte de trecere, ci și o analiză a riscurilor pentru siguranța internă și o analiză a amenințărilor susceptibile să compromită siguranța frontierelor externe.” (Parlamentul European și Consiliul 2006). Astfel, în urma câștigării statutului de parte integrată a spațiului Schengen, România ar deveni frontieră externă a acestuia.

Avantajul dispariției controalelor frontierelor interne are la bază facilitarea și fluidizarea transportului, atât a persoanelor, serviciilor, mărfurilor cât și a capitalurilor, apărând astfel și avantaje de natură economică.

În ciuda a ceea ce prevede articolul 11 din același regulament, anume că “Statele membre ar trebui să se asigure că procedurile de control la frontierele externe nu constituie un obstacol major pentru schimburile economice, sociale și culturale.” (Parlamentul European și Consiliul 2006),  în prezent, controalele realizate la granițe provoacă frecvent întârzieri ale transporturilor, ceea ce are un impact negativ asupra economiei, industriilor și a tursimului. Existența controalelor la graniță afectează durata și costurile pe care exportatorii sunt nevoiți să le suporte. În plus, dobândirea calității de membru într-un spațiu ce favorizează libertatea de mișcare, ar îmbunătăți imaginea României,  fiind acceptată ca un stat cu drepturi depline. Acest lucru ar putea, de asemenea, să faciliteze investițiile cu capital străin.

Conform Institutului Internațional de Comerț,  ulterior anului în care România a devenit membră a Uniunii Europene, 2007, valoarea exporturilor a crescut constant (International Trade Statistics 2018). În primele șase luni ale anului 2015, conform Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului / Departamentul de Comerţ Exterior şi Relaţii Internaţionale, 75,4% din valoarea totală a schimburilor comerciale ale României era realizată în cadrul comerțului intracomunitar.

“În primele șase luni ale anului 2015, primele 10 ţări de destinaţie pentru exporturile româneşti au fost: Germania (cu o pondere în totalul exportului României de 20,0%), Italia (12,6%), Franţa (6,8%), Ungaria (5,3%), Turcia (4,3%), Marea Britanie (4,2%), Bulgaria (3,4%), Spania (2,8%), Polonia (2,8%) şi Cehia (2,5%), ponderea cumulată a acestor ţări fiind de 64,6% în total export.” (MAE 2018)

În urma unei eventuale aderări la Spațiul Schengen, valoarea totală a exporturilor ar putea urma în continuare, o rută ascendentă, benefică economiei țării. Acest lucru ar fi facilitat de timpul redus de așteptare la vamă și în acest fel, ușurarea realizării transporturilor de marfă.

            III.2. Libertatea de mișcare a cetățenilor statelor membre

Potrivit Tratatului de la Maastrich, art. 21 , orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a se stabili în mod liber, pe teritoriul statelor membre. Libera circulație a persoanelor reprezintă:

1. Dreptul de liberă circulație şi dreptul de ședere pe teritoriul celorlalte state membre;
2. Accesul liber la munci plătie;
3. Libertatea de stabilire pe teritoriul oricărui stat membru.

Situația actuală a cetățenilor români

În momentul actual, cetățenilor români le este recunoscut dreptul la libera circulație și sunt supuși unui control minim la trecerea frontierei, ce constă într-o verificare a actelor de călătorie pentru stabilirea identității.

De asemenea, conform site-ului oficial al Poliției de Frontieră din Romania “În țările membre ale Spațiului Schengen, cetățenii români au dreptul legal de ședere o perioadă de 90 zile într-un interval de 6 luni, potrivit articolul 20, paragraful 1, din Convenția de aplicare a Acordului Schengen. Pot fi făcute mai multe călătorii în acest interval, dar totalul zilelor de ședere nu trebuie sa depășească 90, de la data primei intrări în Spațiul Schengen. După consumarea celor 90 zile, cetățeanul român are obligația de a părăsi Spațiul Schengen, putând reintra, la finalul perioadei celor 6 luni, calculate de la data primei intrări” (Poliția de Frontieră 2018).

Din momentul în care un stat a fost declarat membru al Spațiului Schengen, conform Poliției de Frontieră Română “trecerea frontierei interne Schengen se poate realiza fără restricții, putând fi asemănată cu o călătorie în interiorul țării. Cu toate acestea, dreptul statelor membre de a impune necesitatea deținerii unui document de identitate valabil nu este afectat” (Poliția de Frontieră 2018).

Ce s-ar schimba pentru cetățenii români?

Pentru cetățenii români, o posibilă integrare a României în Spațiul Schengen ar însemna în principal eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne Schengen, ceea ce ar genera un beneficiu resimțit direct de către cetățeni și anume: o mai mare libertate de mișcare pentru aceștia.

În ceea ce privește călătoriile cu avionul, timpul de așteptare va fi unul semnificativ mai scurt având în vedere că cetățenii români nu vor mai fi obligați să prezinte actele de identitate.

De asemnea, aceleași reguli ar fi aplicate și în cazul transportului feroviar: timpul de aștepatre (care în mod obișnuit este petrecut pentru verificarea minuțioasă a cetățenilor extra Schengen) s-ar reduce considerabil.

La acest moment, are loc o separare a punctelor de verificare și acces din terminale aeroporturilor şi porturilor, pentru călătorii intra şi extra Schengen, respectiv pentru cei care călătoresc în interiorul spaţiului Schengen, precum şi pentru cei care intră sau ies din spaţiul Schengen. Eliminarea acestor puncte de verificare ar duce la o mai bună fluidizare a cozilor de așteptare și implicit a timpului necesar de așteptare pentru cetățenii români.

Acest avantaj va fi perceptibil și când vorbim de cățătoriile rutiere. Îmbunătățirea stuației actuale (stat non-Schengen) se va resimți la punctele de acces a frontierelor, unde automobilele sunt nevoite să staționez la punctele de control a pașapoartelor ceea ce generează formarea de cozi interminabile.

Un alt avantaj pentru cetățenii români ar fi simplificarea procedurilor ce țin de călătoriile către statele care nu fac parte din Uniunea Europeană, dar fac parte din Spațiul Schengen. „Cu toate că nu fac parte din Uniunea Europeană, membrele spațiului Schengen aplică normele privind libera circulație. Prin urmare, cetățenii români vor trebui să aibă asupra lor doar un pașaport valabil sau o carte de identitate valabilă pentru a putea face dovada identității sale, dacă i se solicită acest lucru.” (Comisia Europeană fără an, 11).

În acest context, putem extinde dicuția și către domeniul turismului care ar putea avea o creștere în numărul turiștilor dat faptul că aceste controale ar fi eliminate. Acest fapt ar putea facilita călătoriile către România a cetățenilor străini care ar putea veni în țară cu o mai mare ușurință, având în vedere timpul economisit.

Cu alte cuvinte, cetățenilor români li se vor extinde deja bine cunoscuta libertate de circulatie a persoanelor. Ei vor putea trece fronierele interne ale Spațiului Schengen prin orice punct doresc, fără a fi realizat în prealabil un control de identitate a persoanelor în cauză, putând astfel să călătorească în Spațiul Schengen ca și când ar călători în interiorul granițelor României.

             III.3. Cooperarea transfrontalieră

Cooperarea transfrontalieră este un avantaj de care beneficiază țările membre în Spațiul Schengen. Prin aceasta, statele membre au ca scop protecția cetățenilor. Astfel, se are în vedere cooperarea eficientă între statele membre Schengen pentru a menține un nivel ridicat de securitate,ajutor reciproc pentru siguranța cetățenilor. Cooperarea transfrontalieră se referă la servicii comune ale poliției, vămii și poliției de frontieră, asistență reciprocă, schimb direct de informaţii între forţele de poliţie, supraveghere şi urmărire transfrontalieră a infractorilor, Sistemul de Informații Schengen.

Servicii comune ale poliției, vămii și poliției de frontieră

                Statele membre în Spațiul Schengen au creat până în prezent în Europa circa 50 de centre de cooperare polițienească bilaterală sau multilaterală, precum și un număr considerabil de echipe comune (Comisia Europeană fără an, 6). Deși cooperarea polițienească de desfășoară doar în contextul suveranității naționale, Convenția Schengen stabilește doar un set de principii de bază (proceduri, autorizații posibile, canale, autorități competene). România este deja parte la logica europeană a cooperării și solidarității, forțele de poliție românești coperând la un nivel ridicat cu omologii din alte state. Dar, Spațiul Schengen aduce în plus noi modalități și canale de comunicare între statele membre și autoritățile acestora, ducând la o mai bună cooperare la nivel european și la un nivel mai mare de siguranță europeană.

        Asistența reciprocă

Articolele din  Convenția Schengen ale capitolului 2 „Asistență reciprocă în materie penală” au scopul de a completa Convenția europeană de asistență reciprocă în materie penală din 20 aprilie 1959. Astfel, țările membre Spațiului Schengen își oferă asistență reciprocă în materie penală și în următoarele cazuri: a) în acţiuni intentate de autorităţile administrative cu privire la acte care sunt incriminate conform legislaţiei naţionale a uneia din cele două părţi contractante, sau a ambelor, reprezentând încălcări ale normelor legale, şi în cazurile când decizia poate da naştere la acţiuni intentate la o instanţă care are competenţă în special în materie penală; b) în acţiuni pentru solicitarea de daune survenite din urmărire penală sau condamnare ilegală; c) în proceduri de graţiere; d) în acţiuni civile combinate cu acţiuni penale, atâta timp cât instanţa penală nu a pronunţat încă o decizie definitivă în acţiunea penală; e) la înmânarea de documente juridice cu privire la aplicarea unei sentinţe sau a unei măsuri preventive, impunerea unei amenzi sau a plăţii cheltuielilor de judecată; f) cu privire la măsuri legate de amânarea pronunţării unei sentinţe sau suspendarea executării unei sentinţe sau a unei măsuri preventive, la eliberarea condiţionată sau la suspendarea sau întreruperea executării unei sentinţe sau a unei măsuri preventive (Convenția de Aplicare a Acordului Schengen 1985, 26).

Mai mult, asistența reciprocă se referă și la detașarea ofițerilor pentru o anumită perioadă de timp tocmai pentru a eficientiza procesul de cooperare între părțile contractante, ofițerii acordând asistență în legătură cu sarcinile autorităților responsabile cu supravegherea frontierelor externe, la realizarea cererilor de asistenșă reciprocă pe linie de activități polițienești și judiciare în probleme penale, sub forma schimbului de informații pentru combaterea criminalității, atât prin prevenire cât și prin aplicarea legii (Convenția de Aplicare a Acordului Schengen 1985, 22). Astfel, România va oferi beneficii ofițerilor săi prin dispunerea de oportunități profesionale, va fi parte dintr-un grup mult mai performant pentru a combate criminalitatea și își va asuma responsabilitate pentru supravegherea frontierelor externe, fiind astfel un „gardian” al Spațiului Schengen.

        Schimb direct de informații între forțele de poliție

                  Datorită aderării la Spațiul Schengen, România ar putea dispune de o cooperare în ceea ce privește schimbul direct de informații între forțele de poliție pentru a asigura o reacție promptă în cazul unor amenințări iminente în regiunile de frontieră. Un exemplu poate fi achiziționarea armelor de foc, mai exact informații despre persoana care a achiziționat arma. Astfel, părțile se vor anunța direct și fără întârziere și vor oferi informații despre data achiziționării armei de foc, datele armei de foc (model, număr de fabricație, calibru, numărul de serie alte caracteristici) și datele persoanei fizice/juridice ( nume, prenume, data și locul nașterii, adresa și numărul pașaportului sau al cărții de identitate, daca este comerciant de arme de foc sau nu/ numele și sediul social al firmei și cele de mai sus). Așadar, schimbul direct de informații între forțele de poliție va fi cu siguranță un beneficiu pentru România deoarece va exista o evidență clară a celor care dețin arme de foc, cu tot cu datele acestor și în acest fel vor fi mult mai ușor de găsit responsabilii implicați în crime prin împușcare, sau dacă o persoană achiziționează mai multe arme, vor putea fi precauți, astfel crescând nivelul de protecție al cetățenilor.

        Supraveghere și urmărire transfrontalieră a infractorilor

                  Un avantaj al statului de membru al spațiului Schengen îl reprezintă garantarea securității în Spațiu prin cooperarea statelor membre. Acestea fac schimb de informații pentru a combate criminalitatea organizată transfrontalieră și terorismul. Mai mult decât ce ar putea organiza organele de poliție naționale pentru a rezolva aceste probleme, Spațiul Schengen oferă un sistem de urmărire transfrontalieră și supraveghere transfrontalieră.

Urmărirea transfrontalieră  permite ofițerilor de poliție dintr-un stat care face parte din Spașiu ca, atunci când surprind delicvenții în momentul comiterii unei infracțiuni grave, să îi urmărească peste graniță și să rețină pe teritoriul altui stat care face parte din Spațiu. Supravegherea transfrontalieră permite organelor de poliție să continue supravegherea infractorilor presupuși chiar și peste frontierele interne din Spațiu (Comisia Europeană fără an, 6). Astfel, se creează dosare mai complete ale infractorilor (nepierzându-se informații la transferul cunoștinelor despre un infractor de la un stat la altul), nu se mai pierde timp în urmărirea infractorilor (timpul în care un stat anunța un alt stat despre situația infractorilor și mutarea urmăririi infractorilor de la un stat la altul), creștere posibilitatea luării în custodia poliției a infractorilor mai ales dacă sunt urmăriți de o perioadă mai lungă de timp (responsibilii inițiali de urmărirea infractorilor sunt mai familiarizați cu situația infractorilor și cunosc mai bine „clienții”, decât dacă s-ar transfera sarcina la alți responsabili), creștere posibilitatea luării în custodia poliției a infractorilor datorită posibilității oferirii de sprijin responsabililor inițiali de către organele poliției pe al cărui teritoriu de stat se află ( resurse umane și infrastructură).

        Sistemul de Informații Schengen (SIS)

               Sistemului de Informații Schengen  reprezintă sistemul informatic polițienesc instituit la nivelul Uniunii Europene și utlizat de statele membre pentru cooperarea, prin schimb de informații, în vederea menținerii ordinii publice și securității naționale pe teritoriile acestora (MAI 2010, 8). SIS nu servește doar poliției, ci și altor autorități care au în vederea protejarea cetățenilor europeani (autorități judiciare, autorități din domeniul migrației) prin introducerea și consultarea alertelor privinte mai multe tipuri de persoane: persoane sau obiecte legate de infracțiuni, persoane dispărute, cetățeni din alte țări terțe care nu au dreptul de intrare sau de ședere în Spațiul Schengen. Așadar, SIS este un beneficiu pentru România: în cazul persoanelor dispărute – odată ce numele acestora sunt anunțate, există o mai mare posbilitate a lor, în special sunt implicate în traficul de persoane și sunt mutate în alte țări, deoarece statele respective dispun de SIS; în cazul celorlalte două tipuri de persoane – o verificare mai ușoară datorită existenței unei baze de date mai complete cu numele acestor persoane și evitarea intrării în spațiu persoanelor care reprezintă amenințări la siguranța cetățenilor.

        Beneficii financiare

                  Uniunea Europeană oferă statelor membre finanțare prin intermediul componentei „Frontiere” a Fondului pentru securitate internă, pentru a facilita deplasările legitime fără a compromite securitatea. Astfel, în perioada 2014-2020, pentru consoliderea gestionării și a controalelor la frontierele externe sunt disponibile 2,76 miliarde de euro, în vederea combaterii mai eficace a migrației nerefulamentare și a îmbunătățirii procedurilor de prelucrare a cererilor de viză Schengen. Mai mult, Uniunea Europeană alocă un miliard de euro prin intermediul componentei „Poliție” a Fondului pentru securitate internă pentru a promova cooperarea polițienească și schimbul de informații în cadrul Spațiului Schengen (Comisia Europeană fără an, 6). Așadar, România ar putea dispune de fonduri din partea Uniunii, deci nu ar afecta foarte mult cheltuielile la nivel național.

              III.4. Set de măsuri compensatorii

Potrivit anumitor păreri care afirmă că pe lângă beneficiile aduse de aderarea României la Spațiul Schengen, există și un notabil dezavantaj adus de eliminarea controalelor la frontierele interne și anume afectarea securității interne a statelor membre. Însa statele deja membre au convenit asupra unui set de măsuri compensatorii, dar și asupra unor recomandări referitoare la punerea în aplicare a acestora.

Setul de măsuri compensatorii are două componente, circulația persoanelor (vize și cooperare consulară) și cooperarea polițienească ce cuprinde „sprijinul reciproc al polițiilor asistenței judiciare, schimbul de ofițeri de legătură între poliții, cooperarea transfrontalieră la granițele interne, în special prin înființarea serviciilor comune ale poliției, vămii și poliției de frontieră pentru toate statele contractante, misiuni de supraveghere și urmărire transfrontaliră a poliției” (SENAT fără an).

Dintre acestea, înființarea unui sistem comun european de urmărire polițienească S.I.S. se pare a avea cel mai important rol în menținerea ordinii publice și securității naționale, acesta prevede o colaborare între autoritățile polițienești în vederea prevenirii și descoperirii infracțiunilor. Dar înainte de implementarea S.I.S., România a trebuit să treacă prin trei etape. Prima a presupus crearea Sistemului Informatic Naţional de Semnături, în a doua etapă cle două sisteme erau  interconectate, iar etapa a treia a presupus punerea în funcţie a Biroului SIRENE şi securizarea sistemelor informatice în cazul unor defecţiuni sau atacuri cibernetice.

În Schengen Information System pot fi introduse mai multe categorii de persoane având date minime, dar și bunuri ce fac parte dintr-o procedură judiciară.

1. „Persoane care fac obiectul unor proceduri de extrădare sau de predare în baza unui mandat european de arestare”
2. „Persoane (inadmisibili) străine (cetățeni terți) împotriva cărora s-a dispus măsura nepermiterii intrării și străini împotriva cărora a fost dispusă măsura de îndepărtare de pe teritoriul României”
3. „Persoane dispărute sau care în interesul propriei protecții sau pentru prevenirea amenințărilor, trebuie plasate în mod provizoriu într-un loc sigur la cererea autorității competente sau a autorității judiciare competente”
4. „Persoane citate pentru a se prezenta în fața autorităților judiciare în cadrul unei proceduri penale care antrenează răspunderea cu privire la faptele pentru care au fost urmărite sau persoanele carora trebuie să li se comunice o hotărâre peală”
5. „Persoane care fac obiectul supravegherii discrete sau controlului specific” (ADMINISTRATIVE 2008)

Din acest punct de vedere, România este membră a spațiului Schengen de la sfârșitul anului 2010 (în 2013 făcându-se conectarea la S.I.S. II), iar un raport din anul 2016 arată că au fost înregistrate aproximativ 40 de mii de rezultate pozitive, iar în jur de 29 de mii au fost declarate în Romania și restul de 11 mii în străinătate. „Astfel au fost depistate 2,798 de persoane urărite în baza mandatului european de arestare, de autoritățile române și de partenerii străini, 779 de persoane dispărute și 9.461 de persoane căutate pentru participarea la proceduri juridice” (Poliția Română 2017).

Înfiinţarea sistemului comun de urmărire poliţienească a atras după acesta o altă măsură compensatorie ce se referă la protecţia datelor cu caracter personal. În S.I.S II pot fi introduse date precum nume şi prenume, data şi locul naşterii, date ce ţin de semnalmentele fizice precum şi motivele pentru care au fost luate respectivele masuri (urmăriri penele, controale, arestări etc.). Reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal din legislaţia României s-a făcut ţinând cont de Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, articolul 6, Cartea UE a Drepturilor Fundamentale, 7 decembrie 2010, Convenţia Europeană pentru protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, acticolul 8.

Următoarea componentă din setul de măsuri compensatorii pune problema liberei circulații a cetățenilor, iar statele semnatare au convenit asupra eliminării controaleor la frontiere prin Convenția de Implementare a Acordului Schengen din 1990. Pentru realizarea acesteia a fost nevoie de o politică de vize commune, de o cooperare polițienească și un schimb de informații. În același timp, această măsură ajută la implementarea unei piețe commune reale, dar a atras după sine o responsabilitate sporită asupra frontierelor externe.

Politica ce reglementează vizele se regăsește la capitolul 3 al Convenției de aplicare a acordului Schengen, iar aceasta prevede două tipuri de vize. „Vizele de ședere pe termen scurt” au un termen de valabilitate de trei luni, iar acestea pot fi vize de călătorie și de tranzit. Și aici există două tipuri de vize recunoscute, cele naționale eliberate conform condițiilor dintre Schengen și părțile terțe și viza uniformă eliberată de autoritățile diplomatice și consulare. „Vizele de ședere pe termen lung” depășesc un termen de trei luni și sunt eliberate de fiecare stat membru. Referitor la circulația străinilor, aceștia pot deține vize uniforme și odata intrați pe teritoriul Schengen pot circula liber în toate țările membre. Iar străinii care dețin vize naționale pot circula în aceleași condiții ca cei care dețin o viză uniformă (Convenția de Aplicare a Acordului Schengen 1985, 3-5).

1. Concluzie

În urma avantajelor prezentate anterior, aderarea României la Spațiul Schengen ar trebui să reprezinte o prioritate națională. Beneficiile acestei acțiuni sunt multiple, atât din punct de vedere social, cultural, economic, administrativ, dar și în justiție și domeniul apărării.

România ar trebui să își exercite dreptul, obținut în urma aderării la Uniunea Europeană, de a face parte din Spațiul Schengen, având ca bază legitimă îndeplinirea, aplicarea și respectarea obligațiilor pe care și le-a asumat, în urma semnării aceluiași Act de Aderare la Uniunea Europeană.

În plus, îmbunătațirea imaginii și acceptarea Romaniei ca membru Schengen, ar putea reprezenta un imbold în vederea dezvoltării infrastructurii la nivel național, pentru a demonstra capabilitatea și asumarea responsabilității care ne-a fost contestată până în prezent. De asemenea, validarea ca membru cu drepturi depline ar putea amplifica sentimentul de solidaritate și apartenență la spațiul european, distrugând astfel bariera de la granița cu Vestul Europei.