Sub demunirea de nalba se cunosc mai multe plante diferite in aspect, dar cu continut asemanator si cu efecte de tratament foarte asemanatoare. Astfel, Althaea officinalis, denumita popular nalba mare, nalba alba, de la care se folosesc florile, frunzele si radacinile, Althaea rosea, denumita sin alba de gradina, de la care se folosesc doar florile si Malva sylvestris, nalba de padure, de la care se utilizeaza florile si radacinile.
Toate partile acestor plante au un continut bogat in mucilagii, ceea ce face ca ele sa fie folosite sub forma de ceai in scopuri emoliente la tratamentul inflamatiilor cailor respiratorii, al cailor urinare si tulburarilor gastrointestinale.
Nalba mare creste in zonele umede ale pajistilor, pe livezi si pasuni si la marginea tufisurilor din locurile umede. Se recolteaza frunzele in lunile mai-iunie, florile in lunile iulie-august si radacinile in luna octombrie. Rdacinile de ralba contin peste 35% mucilagii, impreuna cu amidon, uleiuri, substante albuminoide. Gutstul ceaiurilor de nalba este salciu si insotit de senzatia de a gusta ceva lipicios, alunecos, din cauza mucilagiilor.
Nalba ajuta in tratamentul foarte multor afectiuni si boli precum tuse, tuse convulsiva, bronsite, raguseala, laringite, continutul ridicat in mucilagii acopera mucoasele din corp cu un strat foarte subtire ceea ce le apara de iritatiile provocate de boala, in special la inflamatii. De asemenea, se foloseste si in tratamentul afectiunilor organelor genitale, aparatului urinar, intestinelor, diaree, precum si pentru piatra la rinichi, ulcer gastro-duodenal, unde proprietatea de a alina iritatiile, datorita substantelor mucilaginoase, este hotaratoare.
Extern, se foloseste pentru gargara in cazurile de abcese dentare, laringite, amigdalite, comprese pe locurile irritate sau ulceratii ale pielii. Extractul la rece obtinut din florile de nalba este foarte bun si pentru comprese la ochi. Pentru ca efectul nalbei sa fie cel mai bun preparati ceaiul prin macerat la rece, deoarece numai asa substantele mucilaginoase isi pastreaza puterea si va vor ajuta. Se poate prepara ceaiul si prin infuzie, dar este indicata prepararea ceaiului facuta prin macerat la rece si apoi incalzit putin inainte de folosire.
Utilizare:
Ceai macerat la rece – o lingurita varfuita cu frunze si flori de nalba se pune intr-o cana cu apa rece. Se lasa 5-6 ore la macerat, apoi se incalzeste. Se strecoara, se pune putin zahar si se beau 2-3 cani de ceai zilnic.
Ceai (infuzie) – doua linguri cu flori si frunze de nalba se pun intr-o cana cu apa fierbinte, nu se fierbe! Se lasa cateva minute pe plita incinsa, apoi se strecoara. Aceasta este ratia unei zile.
Ceai macerat la rece – din radacina de nalba, rasa marunt se pun patru lingurite varfuite la 250 ml apa rece. Se lasa 8 ore la macerat, apoi se strecoara si se bea de trei ori pe zi.
Cataplasma – frunzele de nalba oparite cu apa se pun intr-o panza curata si se leaga pe zona cu furuncule pentru a grabi coacerea.
Clisme – doua maini de flori si frunze de nalba se oparesc cu doi litri de apa clocotita, se trecoara si se foloseste extractul pentru clisme in cazul colitelor, cand intestinal este iritat sau in cazul hemoroizilor.
Gargara – se prepara un decoct din 20 g radacina rasa de nalba, se pune intr-o cana cu apa, se lasa sa fiarba 2 minute, apoi se strecoara si caldut fiind amestecul se foloseste pentru gargara in cazul laringitelor, traheitelor si amigdalitelor.
