Condiția de impreviziune se aplică și contractelor încheiate în baza vechiului cod civil. Judecătorul are dreptul să verifice condițiile de apariție ale impreviziunii și să le echilibreze cu condițiile din momentul apariției impreviziunii, ceea ce ar putea însemna la o adică și o conversie în lei cu un anume discount. Acestea sunt pe scurt prevederile motivației CCR la legea dării în plată.
Curtea Constituţională (CCR) a publicat pe site-ul propriu și a trimis spre publicare în Monitorul Oficial motivarea privind decizia de neconstituționalitate a legii dării în plată luată de Curte ca răspuns la cele 33 de excepții de neconstituționalitate ridicate de șase bănci împotriva Legii 77/2016. Circa 4.000 de procese stăteau blocate pe rolul instanțelor de judecată în așteptarea apariției acestei motivații a CCR. Avocații consultați de ECONOMICA.NET precizează că această motivare instituie ceva ce nu s-a mai întâmplat până acum în statul nostru de drept, permițând judecătorilor constatarea impreviziunii și îndreptarea condițiilor devenite oneroase într-un contract de credit bancar.
Impreviziunea reprezintă „paguba pe care o suferă una din părţile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine între prestaţiile sale şi contraprestaţiile celeilalte părţi, în cursul executării contractului, determinat de fluctuaţiile monetare, care cel mai adesea constă într-o inflaţie deschisă sau galopantă”. Altfel spus, reflectă o situaţie care nu putea fi – cum îi spune şi numele – prevăzută, spre exemplu creşterea rapidă a dobânzii unui credit aflat în derulare, care atrage după sine creşterea ratei lunare, aşa cum s-a întâmplat, de altfel, pentru sute de mii de români în criza financiară.
„CCR analizează foarte atent în această motivație faptul că s-a invocat excepția de neconstituționalitate privind contractele încheiate pe vechiul Cod Civil și consideră că impreviziunea poate fi aplicată și contractelor încheiate în baza vechiului cod”, precizează Stan Tîrnoveanu, partener senior în cadrul societății de avocați Zamfirescu Racoți & Partners, pentru ECONOMICA.NET. La rândul său, avocata Alexandra Burada precizează că „mi se pare o decizie foarte bine motivată, una care oferă toate elementele în ansamblu și confirmă constituționalitatea legii și aplicarea acesteia și retroactiv pentru contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil”.
Celălalt aspect important al motivației deciziei CCR se referă la definirea impreviziunii și a felului în care judecătorul poate decide dacă un contract bancar a devenit oneros în anumite condiții și cum poate fi echilibrată această stare de fapt. Până la urmă rămâne la latitudinea judecătorului modificarea anumitor clauze contractuale. „CCR consideră că impreviziunea este ca un echilibru între forța obligatorie a contractului de credit și executarea cu bună credință a acestuia de către client. Pornind de la instituția impreviziunii, se constată că aceasta nu poate opera în baza legii și trebuie ca judecătorul să verifice condițiile impreviziunii (a dezechilibrelor apărute după încheierea contractului). De aceea, CCR a decis că articolul 11, teza unu este neconstituțional deoarece nu permite judecătorului să verifice impreviziunea. De asemenea a considerea că prin darea în plată (predarea bunului în locul datoriei) s-ar afecta însăși impreviziunea pentru că aceasta presupune reechilibrarea contractului, permite judecătorului să îl verifice și să îl echilibreze pornind din momentul apariției impreviziunii. Este vorba de momentul în care a apărut dezechilibrul, de când contractual a devenit oneros, din cauza unui dezechilibru de curs sau a apariției unei crize financiare și nu din cauza diminuării puterii de plată a clientului”, explică Stan Tîrnoveanu.
Alexandra Burada explică faptul că „doar dacă creditorul contestă în instanță că se opune dării în plată, judecătorul va verifica condițiile de impreviziune și condițiile de admisibilitate (plafonul de 250.000 de euro, cazierul judiciar sau destinația de locuință sau nu a imobilului dat în plată). În plus, chiar dacă contractual comercial are putere de lege, părțile trebuie să-și îndeplinească îndatoririle în condiții oneroase, iar la o adică instanța poate decide readaptarea contractului de credit sau darea în plată efectivă. Se poate decide chiar o conversie în lei cu un anume discount”.
